Test cu versiunea de top Suzuki Kizashi 2.4 CVT 4×4 Sport

De la început trebuie să remarc un paradox: în Europa, deci şi
în România, Suzuki Kizashi este
oferit cu acelaşi motor disponibil şi în USA. Adică un
motor în patru cilindri, pe benzină, cu o cilindree de 2,4 litri şi
o putere maximă de 178 CP.

Asta în condiţiile în care, pe Bătrânul Continent, cele mai
vândute sedanuri compacte sau medii au motoare diesel sau motoare
pe benzină de cilindree mai redusă, dar cu o putere la acelaşi
nivel. Ei bine, Kizashi nu ne dă, încă, nici o
alternativă, aşa că amatorii trebuie să se mulţumească cu
acest propulsor.

VEZI DATELE TEHNICE PENTRU SUZUKI KIZASHI
SPORT

Versiunea de top beneficiază de cutie de viteze
automată, aşa încât te încearcă un sentiment de american
atunci când vrei să porneşti la drum. De remarcat sistemul
„keyless go”, cu buton de pornire a motorului, în timp ce
cheia o ţii prin buzunar, pe undeva. Multe modele europene încă nu
au acest sistem nici măcar pe lista de opţionale.

Mai trebuie adusă în ecuaţie şi tracţiunea integrală
i-AWD de care beneficiază această versiune Kizashi Sport.
Atenţie, însă, nu vorbim despre un sistem 4×4 permanent. Kizashi
are, în mod normal, tracţiunea pe puntea faţă, iar, la apăsarea
botonului din stânga volanului, cuplul este transmis şi punţii
spate, prin intermediul unui ambreiaj multidisc.

De la primii metri parcurşi am avut impresia că e ceva ciudat la
zgomotul făcut de maşină. De fapt, zgomotul făcut de
transmisie, pentru că vorbim de o cutie automată de tip CVT, cu
transmisie continuă. Până pe la 2.500 rpm, zgomotul creşte
progresiv, fără a fi deranjant, după care ai parte de un zumzăit
pregnant, fără nici o legătură cu sportivitatea.

Continuarea accelerării peste 3.000 rpm nu se soldează
cu o explozie de adrenalină. Departe de mine acest
sentiment, deşi motorul devine relativ vivace între 3.000 şi 4.000
rpm, turaţie la care se înregistrează şi momentul maxim, de 230 Nm.
Maşina ajunge la 6.500 rpm fără probleme, exceptându-le pe cele de
ordin auditiv…

Pe autostradă, un regim de croazieră de 140 km/h este
indicat, peste această viteză intervenind zgomote
aerodinamice destul de puternice. Moment în care am realizat că
instalaţia audio este excelentă, iar boxele au o
fidelitate exemplară.

Direcţia nu este foarte moale, ca la maşinile americane, dar
nici extrem de precisă. Oferă un feedback bun în condiţii normale,
dar nu prea agreează un regim sportiv, mai ales că nici volanul nu
are o priză foarte bună în acest sens. Sincer, mi se pare
un sistem de direcţie foarte bun pentru majoritatea
şoferilor, în condiţii normale de exploatare.

Revenim, totuşi, la cei 178 CP ai motorului. Care par cam 150
CP, în parte din cauza cutiei de viteze CVT. Ce-i drept,
aceasta are 6 trepte preselectate, care pot fi schimbate şi
de la padelele de pe volan, dar acest lucru nu te va face
să te simţi un mic Schumi. Padelele sunt de folos dacă vrei să
utilizezi frâna de motor, schimbarea treptelor fiind destul de
rapidă.

Prin urmare, acceleraţiile nu sunt fulminante, iar reprizele nu
îl plasează pe Kizashi în categoria maşinilor care fac depăşiri
rapide. Totuşi, nu vorbim de o maşină leneşă, Kizashi
demonstrând o ţinută de drum mai bună decât m-am
aşteptat.

În curbele rapide, caracterul subvirator, atunci când
eşti pe 2WD, nu intervine prea repede, iar pneurile
scrâşnesc foarte târziu. Pe de o parte datorită jantelor de 18
inchi, pe de altă parte graţie intervenţiei destul de prompte a
controlului stabilităţii, care temperează accelerarea. Dacă punem
ESP-ul pe „off”, avem parte de o berlină normală, care subvirează
după cum te-ai aştepta.

În regim 4WD, se simte o îmbunătăţire uşoară a
stabilităţii pe traiectorie. Nu vorbim de un sistem 4×4 la
fel de eficient ca la Subaru, deci exagerările nu-şi au rostul.
Însă Kizashi 4×4 face faţă cu brio pe asfalt cu noroi, de
exemplu. Nu am remarcat o îmbunătăţire semnificativă a
demarajelor în 4WD pe asfalt uscat, dar, în condiţii de aderenţă
precară, sistemul 4×4 este, într-adevăr, de ajutor.

Un punct relativ sensibil al lui Suzuki Kizashi îl
reprezintă frânele, cu un fading destul de accentuat în
utilizare intensivă, pe drumuri virajate. În schimb, stabilitatea
pe traiectorie la frânările violente o consider foarte bună. La
frânarea puternică în curbe, descărcarea punţii spate este evidentă
pentru un moment, înainte ca sistemul ESP să intervină.

Per total, Suzuki Kizashi, deşi arată destul de dinamic,
mi-a dat impresia că este destinat celor care au un stil de condus
liniştit şi care pun accentul pe confort (cutie automată)
şi siguranţă (transmisie 4×4). În plus, motorul pe benzină nu este
aşa de performant – iar cilindreea mare are şi un efect evident
asupra consumului…

Cât consumă şi cât
costă Suzuki Kizashi, vedem în ultima pagină

Pagini: 1 2 3 4