Test cu versiunea de top Suzuki Kizashi 2.4 CVT 4×4 Sport

Suzuki ne-a obişnuit cu un nivel de calitate mai mult
decât satisfăcător pentru maşinile sale,
dar, fiind vorba despre maşini în general mai ieftine, pretenţiile
nu au fost prea mari.

În cazul lui
Suzuki Kizashi se remarcă o evoluţie clară la capitolul
calitate şi finisare a interiorului, dar, sub aspect
estetic, designerii au fost ceva mai reţinuţi. Habitaclul lui
Suzuki Kizashi arată modern, ba chiar o idee aglomerat în privinţa
butoanelor – ceea ce, teoretic, ar trebui să ne sugereze cât de
multe ne oferă maşina.

Versiunea de echipare de top, Sport, beneficiază de
tapiţerie de piele chiar şi pe feţele interioare ale
portierelor, iar inserţiile din aluminiu chiar nu mi s-au
părut a fi din plastic. Volanul are un design care încearcă să facă
legătura cu grila frontală plonjată, dar mai mult m-au impresionat
comenzile de pe el, nu doar uşor de acţionat, ci şi atent
finisate.

Pe consola centrală, instalaţiile audio şi de climatizare sunt
împărţite în mod logic, fiecare benefiind de câte un ecran generos.
Toate bune şi frumoase, până pui contactul – atunci realizezi că
ecranele nu sunt color, iar afişajul este de domeniul
trecutului. Păcat, vor spune cei obişnuiţi deja cu epoca
iPhone…

Eu unul am remarcat că nu există sistem de navigaţie, nici măcar
pe lista de opţionale. În plus, poate că sunt eu un anti-gadget,
dar nu am reuşit să îmi conectez telefonul prin Bluetooth la
maşină. Încercarea a avut o altă finalitate: mi-am dat seama că
butoanele de pe consolă sunt mari, lizibile şi uşor de
acţionat.

Pe tunelul central, între scaune, există un spaţiu
pentru două doze de băuturi, foarte bine plasat. În
schimb, spaţiul de depozitare de la baza consolei centrale nu este
uşor accesibil şi nici atât de încăpător cum ai crede. Observaţie
valabilă şi pentru torpedo sau cotiera dintre scaune.

În spate, în ciuda ampatamentului de 2,7 metri, bancheta
oferă spaţiu la limită pentru genunchi, iar spaţiul la cap
putea fi mai bun pentru cei pretenţioşi. Este un tribut adus
gabaritului mai compact. În plus, din cauza tunelului central
voluminos, pentru transmisia la roţile din spate, confortabil vor
putea sta doar doi pasageri adulţi.

Capota portbagajului poate fi deschisă şi de la un buton
de pe telecomandă, şi de la unul plasat lângă şofer – dar
nu înţeleg de ce aşa de jos, sub volan, în stânga. Cei care îşi iau
un sedan pentru că are un portbagaj mai mare nu vor fi chiar
satisfăcuţi de Kizashi.

Volumul util este de 461 litri, aproape de media
sedanurilor de clasă compactă, însă geometria acestuia
este neconvingătoare, în principal din cauza suspensiei, care fură
suficient de mult spaţiu. Spătarul rabatabil al banchetei este o
consolare mică, deoarece maşina nu se pretează la transportul unor
obiecte voluminoase. Dar nu e ca şi cum am vorbi de un rival al lui
Skoda Octavia…

În concluzie, Suzuki Kizashi este un sedan gândit mai
mult pentru şofer, caracterul practic în ce-i priveşte pe
ceilalţi ocupanţi nefiind o prioritate a proiectanţilor. Nivelul
calitativ este unul foarte bun, iar aspectul interiorului este un
melanj reuşit între modern şi sobrietate.

Să vedem ce ne oferă
pachetul tehnic al lui Suzuki
Kizashi

Pagini: 1 2 3 4