După cum spuneam la început, noua Toyota RAV4 arată destul de dinamic, ceea ce o recomandă drept un SUV de şosea. Dar, fiind o Toyota şi având o centură inferioară neagră de protecţie destul de vizibilă, care pune în evidenţă şi garda la sol înăltuţă, de aproape 19 cm, te îndeamnă şi la ieşirea de pe asfalt.
Primul lucru pe care îl remarcă şoferul este volanul cu un diametru generos. Care nu inspiră defel sportivitate, deci mesajul iniţial subliminal este ”ia-mă încet”.
Modelul de test beneficia de motorul diesel cel mai potent în acest moment: 2.2 D-4D, de 150 CP. O putere nu prea mare raportat la cilindree, însă acest lucru privilegiază obţinerea unui cuplu motor maxim favorabil: 340 Nm, disponibili de la 2.000 rpm. Plus un bun procent din acesta la turaţiile şi mai mici.
Asta în teorie, deoarece, în practică, RAV4 nu se mişcă aşa de sprinten cum te-ai aştepta. Dacă mai adăugăm şi timoneria lungă a cutiei de viteze, care nu agreează schimbările din scurt, devine clar foarte repede că noua RAV4 cu acest motor le este destinată celor care nu se grăbesc, pentru care stilul mai sportiv cam iese din discuţie.
În general, motorul răspunde corect la apăsarea pedalei, iar reprizele şi demarajele sunt normale, fără ca maşina să dea semne că ar fi submotorizată. Mai mult deranjează zgomotul cam strident al dieselului, mai ales la viteze medii şi mari, unde ar fi de preferat o insonorizare mai bună.
Iată, însă, că în dreapta volanului, sub instalaţia de climatizare, există un buton foarte mare, pe care scrie ”Sport”. Apăsarea acestuia mai schimbă puţin din comportamentul motorului, care devine ceva mai vivace, iar depăşirile rapide devin mai facile. Totuşi, chiar şi în modul ”Sport”, RAV4 rămâne departe de ideea unui SUV sportiv, fiind clar dedicată unui public în primul rând cuminte.
Însă nu chiar aşa de cuminte încât să nu depăşească graniţele asfaltului. Toyota RAV4 nu se sfieşte să abordeze cărări mai puţin bătătorite – totuşi, cu atenţia de rigoare la obstacolele mai mari, deoarece RAV4 nu e un offroader, precum Land Cruiser. Indicativul ”AWD” înseamnă că RAV4 are, în general, tracţiune pe faţă, cuplarea punţii spate fiind făcută automat când roţile faţă derapează.
În teorie, RAV4 e chiar mai temerară decât te-ai aştepta, graţie butonului de blocare a diferenţialului central (cu rezervele ţinând de controlul electronic al acestuia – în traducere ”nu lua munţii în piept!”). În practică, însă, depăşirea unor obstacole mai mari sau a unor situaţii noroioase depinde mult mai mult de pneuri şi de priceperea celui de la volan.
Un lucru rămâne clar: RAV4 este foarte ok pe drumuri forestiere uşoare şi chiar medii, ba chiar şi pe tăpşane, singurul inconvenient ţinând de zgomotele cam mari la lucru ale suspensiei. În plus, amortizarea gropanelor luate în viteză nu e lină, ci seacă, dând impresia că maşina ”suferă” mai mult decât se întâmplă în realitate.
O dată ieşită de pe macadam, unde RAV4 se dovedeşte uşor de controlat, şi reintrată pe asfalt, RAV4 îţi calmează nevoia de adrenalină sportivă pe viraje din cauza unui ruliu nu tocmai mic, ţinut în frâu din greu de electronică şi tracţiunea AWD. În plus, direcţia nu e aşa de precisă, iar suspensia e mai mult moale decât rigidă, deci vitejiile în curbele rapide nu-şi au sensul.
Practic, noua Toyota RAV4 face o alegere destul de uşor de observat: maşină sigură şi confortabilă de familie, cu performanţe oneste şi pe şosea, şi în afara ei. Nu-şi propune să rivalizeze cu SUV-urile sportive ale momentului, fiind mai aproape de cele care se pretează escapadelor în afara asfaltului.
Până la urmă, noul RAV4 e un SUV compact normal, pentru oameni normali, combinând coerent dinamica pertinentă cu performanţele decente în offroad uşor şi cel mult mediu.
Cât consumă şi cât costă noua Toyota RAV4 – PE ULTIMA PAGINĂ