TEST cu Audi A6 Allroad quattro (2012). Aventurierul familist. VIDEO

Prima generaţie a modelului Audi A6 Allroad quattro a apărut în anul 1999, când SUV-ul Q7 era doar un vis la fel de îndepărtat ca Pluto, care pe vremea aceea era considerată încă o planetă adevărată, şi nu o „planetă pitică”, aşa cum e cunoscută acum.

E de prisos să mai spun că break-ul cu suspensie pneumatică de atunci a stârnit valuri de admiraţie atât prin rândurile fanilor mărcii din Ingolstadt, cât şi printre cei care nu erau chiar „la zi” cu lumea auto a momentului.

Dăm pe repede-înainte până în 2012, când Audi lansează cea de-a treia generaţie a modelului A6 Allroad quattro, bazată tot pe un A6 break de serie şi dotată tot cu sistemul de tracţiune integrală quattro şi cu o suspensie pneumatică adaptivă.

Aşa se face că maşina pusă în centrul atenţiei în acest material este un Audi A6 Allroad quattro „ultimul tip”, echipat cu un motor diesel de 3,0 litri TDI cu 245 CP şi o cutie de viteze automată cu şapte trepte şi ambreiaj dublu S tronic.

Concurenţi

Aici, lucrurile au rămas neschimbate vreme de 15 ani. Altfel spus, A6 Allroad quattro rămâne singurul concurent în categoria break-urilor premium de clasă mare care pot ieşi de pe asfalt dacă e nevoie. Sigur, atât BMW, cât şi Mercedes-Benz oferă sisteme de tracţiune integrală pentru Seria 5 break, respectiv pentru E-Class break, însă nici una dintre ele nu are o gardă la sol suficient de ridicată pentru a putea intra pe drumuri desfundate.

Interior

Habitaclul lui A6 Allroad quattro nu oferă nici o surpriză pentru cineva care a mai avut de-a face cu un Audi A6 din ultima generaţie, fiindcă e tot un A6, până la urmă.

Materialele sunt de o calitate foarte bună, cu plastice plăcute la atingere peste tot, suprafeţe vopsite în negru lucios şi, dacă alegi această opţiune, lemn adevărat pe planşa de bord şi pe canalul median.

Ecranul magic: de fiecare dată când porneşti maşina, iese din ascunzătoarea lui şi îţi arată toate informaţiile de care ai nevoie

Scaunele din faţă oferă o susţinere laterală optimă şi, cu ajutorul comenzilor electrice, pot fi reglate în fel şi chip, astfel încât să îţi găseşti poziţia ideală.

În spate, bancheta oferă spaţiu îndestulător pentru trei adulţi. Mai mult, nu o să se plângă nimeni de lipsa spaţiului pentru genunchi sau cap.

Spaţiile de stocare sunt suficiente, aş spune eu, cu locuri în uşi destul de încăpătoare pentru PET-uri de un litru, o cotieră din două segmente şi un torpedo generos.

Lemn adevărat, nu plastic acoperit cu un desen care arată ca lemnul

Portbagajul are un volum de 565 de litri, cu cinci litri mai mult decât un BMW Seria 5 Touring, dar cu 130 de litri mai puţin decât un Mercedes-Benz E-Class break. Altfel spus, chiar dacă nu se compară cu E-Class, tot există loc suficient pentru foarte multe bagaje. Mai mult, bancheta spate se poate rabata în doar două secunde, iar volumul de încărcare creşte la 1.680 de litri.

Vizibilitatea este bună în toate direcţiile, aşa că nu o să ai probleme în această privinţă. În plus, există şi opţiunea unei camere video pentru mersul în marşarier.

Detalii despre performanţe, ţinută de drum şi consum, în pagina următoare.

Pagini: 1 2 3