TEST: Condus prin România – Mercedes-Benz SL 400

Nu-mi amintesc să fi auzit oameni care să spună că nu sunt impresionaţi de exterior – este posibil să-i fi ignorat fără să-mi dau seama –, însă, în timp ce exteriorul ar putea fi supus discuţiilor, interiorul reprezintă o ispită pe care nu cred că poţi să o refuzi. În spatele pielii cu cusătură dublă (Nappa White Porcelain, 1.400 €) şi a finisajelor specifice Mercedes-Benz stau ascunse câteva dintre cele mai plăcute alinturi pe care brandul german ţi le poate oferi.

Am să vorbesc iniţial de scaune, făcute în aşa fel încât să nu simţi nevoia să cobori prea curând din ele. Sunt încălzite/ventilate (1.120 €), se reglează pe orice direcţie încât e imposibil să nu-ţi găseşti poziţia în ele şi ascund mecanismul de masare al spatelui şi Airscarf (550 €).

Apoi mai este şi Magic Sky Control (2.550 €), tehnologia care permite (sau nu permite) luminii să treacă prin plafonul vitrat al maşinii, prin simpla apăsare a unui buton. Practic, dacă ştii să umbli la butoane, este imposibil să nu-ţi creezi ambientul ideal în maşină, fie că este soare, fie că bate vântul, fie că plouă sau că ninge.  

Sintagma „dar este vechi deja” o poţi auzi şi atunci când vine vorba despre bordul lui SL – mai ales după ce lumea a văzut ce s-a putut face cu S-Class sau cu C-Class. Da –  display-ul este cam mic şi da – nu duce lipsă de butoane. Însă în afară de impresia pe care ţi-o creează vizualul, nimic nu este vechi în SL.

Poate că ar trebui să vorbim şi de practicitate, pentru a acoperi în mod profesionist toate aspectele unui test. Însă n-am s-o fac. Oricât de mult ar folosi Mercedes-Benz denumiri care au în componenţă cuvântul „magic”, nu vor putea să facă un plafon rigid să dispară ca prin magie.  Volumul portbagajului scade de la 356 la 235 de litri atunci când plafonul este coborât, iar spaţiile de depozitare se înscriu în categoria „esenţiale”, adică nu primeşti mai mult decât ai avea nevoie într-o maşină de duminică. Este un roadster, aşa că trebuie văzut ca atare.

Pagini: 1 2 3 4 5