TEST: Condus prin România – Mercedes-Benz SL 400

(înainte de a începe testul cu SL400, trebuie să explic un pic descrierea de sub titlu: Oraan, minitehnicusul din redacţia noastră, a conchis cu această sintagmă – „etalonul sobrietăţii sportive de lux” – după ce a condus SL500. Este cel mai cuprinzător titlu pe care l-ai citit vreodată aici. Şi unul foarte adevărat, de altfel.)

În vremurile în care trăim, totul pare atât de obişnuit şi, în acelaşi timp, de efemer, încât una dintre cele mai dese expresii auzite în ultimul timp este „Aaah, ştiu, dar e vechi deja…”.  Şi, uitându-mă la SL, mă întreb oare ce fel de pacturi obscure a făcut Wagener pentru a ajunge la aceste linii – linii despre care va putea spune cineva prea curând că sunt învechite.

Provocarea este cu atât mai mare cu cât vorbim despre modelul cu ciclul de viaţă cel mai lung din familia Mercedes-Benz – generaţia anterioară a stat pe piaţă zece ani. Am ignorat, desigur, G-Class, pe care îl văd ca fiind un „clasic”.

Au fost momente, la începutul întâlnirii cu SL 400, când m-am găsit spunând că „este prea lat”. Exact ca şi cum ai trage de tine, ca mai apoi să spui că ai muşchiul prea gros – nu, asta nu are cum să sune peiorativ. SL este musculos nu doar prin linii şi detalii, ci chiar prin proporţionarea formei.

Are 4,6 metri lungime şi apoape 1,9 metri lăţime. Şi, la 1,3 metri măsuraţi pe verticală, nici foarte înalt nu poţi spune că este. Iar încadrate în toate aceste dimensiuni sunt capota imensă, coada scurtă şi un hardtop care acoperă interiorul zen – atunci când nu stă ascuns în portbagaj, cel puţin.

Capota lungă şi spatele scurt amintesc de GT-urile clasice, în timp ce lăţimea impresionantă te duce cu gândul la sportivitate, stabilitate şi mult spaţiu la interior.

Pagini: 1 2 3 4 5