Am criticat ultima generaţie de Citroën C5 atunci când a apărut pentru că se străduia prea tare să imite o maşină germană. Din acest motiv, mare parte din şarmul francez al predecesoarei dispăruse. Totuşi, la o a treia întâlnire cu ea, am putut aprecia mai atent şi mai pe îndelete lucrurile care scot în evidenţă C5-ul.
Primul este interiorul – cel puţin în dotările medii şi superioare, se află printre cele mai bune din segment. Ai plastice moi, plăcute la atingere, textile de calitate, piele moale acolo unde e neapărată nevoie, precum şi un design care rămâne simţitor deasupra a ceea ce putem vedea la competitori. E adevărat, ergonomia are de suferit din cauza accentului pus pe design, însă după câteva zile te obişnuieşti şi începi să apreciezi chiar şi ciudăţeniile butucului fix al volanului, sau sistemul multimedia cu interfaţă non-intuitivă.
Piele şi textile de cea mai bună calitate. Navigaţia e OK, dar nu e musai să daţi banii pe ea
Căci senzaţia generală de eleganţă desăvârşită te cucereşte încet-încet şi începi să ierţi acele lucruri nelalocul lor. Asamblarea este mult peste normele franceze, calitatea materialelor folosite este de primă mână, iar sentimentul general este de lucru bine făcut, asamblat cu atenţie şi grijă. Chiar şi modul în care stai mai jos în scaune te bucură – încă te afli într-o maşină mai degrabă old school, gândită cu şoferul în minte!
Unul dintre elementele cheie care te vor face să iubeşti sau să urăşti această maşină este suspensia Hydractive III+. O vei urî dacă vrei o berlină sport de clasă medie – chiar şi cu setarea Sport, tot ai ruliu şi tangaj pe denivelări, cât şi în viraje. Cu certitudine, Citroën C5 nu este pentru sportivi! Trecerea peste denivelările mici repetate şi decalate poate induce o mişcare de balans destul de neplăcută, în timp ce lipsa unei conexiuni între ce simte şoferul în volan şi ceea ce se întâmplă la nivelul roţilor va penaliza comportamentul pe viraje.
În testul nostru scurt am dus-o mai mult pe drumuri drepte. Acestea chiar îi plac!
Dar o vei iubi dacă tot ce vrei de la clasa medie este confortul suprem. Da, am pomenit deja de balansul neplăcut, însă asta vei primi şi de la competitori. În schimb, aceştia nu vor reuşi să amortizeze la fel de bine gropile, denivelările, crevasele, trecerile peste şinele de tramvai şi alte obstacole aruncate în drum de către şoselele româneşti. Pur şi simplu pluteşti deasupra drumului, fără a te preocupa prea tare de starea acestuia. Francezii şi-au băgat picioarele în orice altceva, cu o idee supremă în minte: să realizeze cea mai confortabilă maşină de clasă medie – iar eu zic că au reuşit.
Nici cu ansamblul motor-cutie de viteze nu mi-e ruşine, în ciuda timpilor de acceleraţie mai slabi. Căci plecările de pe loc pot fi şi intempestive dacă ţii morţiş, iar reacţiile cutiei de viteze automate sunt rapide şi de încredere – pe autostradă maşina se lipeşte de asfalt, iar pe şosea poţi depăşi în siguranţă fără a te stresa prea mult. Totuşi, stilul de condus general va fi unul relaxat, comod, liniştit. Iar pentru asta, eu am iubit cel mai mult această maşină.
Atenţia la detalii este desăvârşită. Nu, nu e o maşină germană
Căci noi, românii, suntem născuţi nervoşi. Alergăm de colo-colo de nebuni, obsedaţi de putere, de viteză, de rapiditate. Ne grăbim degeaba, iar apoi ne mirăm că oraşele noastre arată ca nişte azile de nebuni în aer liber. Nu aşa stau lucrurile nici măcar în cele mai nervoase oraşe din afară. Parizienii nu prea sar de 50 km/h nici când au bulevardul liber în faţă. Nemţii, la fel. Nordicii, şi mai şi. De ce ne grăbim noi între două stopuri, nu ştiu. Ei bine, Citroën C5 se poate grăbi, dacă vrei, dar îţi arată că există şi o altă cale, mai elegantă – şofatul relaxat.
Sistemul audio hi-fi îţi gâdilă plăcut urechile, fotoliile sunt extrem de confortabile, suspensia atenuează asperităţile bulevardelor româneşti iar insonorizarea te izolează fonic de gălăgia de afară. În această maşină vei asculta RFI şi muzică de relaxare, iar pe locurile din spate te poţi relaxa ca şi când ai parcurge un oraş occidental, nu unul plin de zgomot tipic Balcanilor. Franţuzeşte, aşa.
Una peste alta, merită? Aflaţi în pagina următoare…