Suzuki Swift Sport 1.6 GTI test în România

Nu
multe modele m-au bucurat până acum atât de mult. Atât de mult am
fost extaziat de ce oferă acest Swift Sport încât l-am „lucrat” pe
Sergiu, el trebuia să scrie acest test. Am vrut să mă înclin în
litere drept mulţumire pentru clipele de la volan. Pe hârtie nimic
spectaculos. Un propulsor de 1.6 litri aspirat care
dezvoltă 125 CP la 6.800 rpm şi un cuplu motor de 148 Nm la 4.800
rpm.

În peisajul propulsoarelor de cilindree mică de azi
supraalimentate acest motoraş pare un entry level. Dacă eşti puţin
curios descoperi că acest propulsor are ingrediente pe care doar la
modelele de competiţie le întâlneşti. Apoi un alt atuu este
greutatea de doar 1.030 kg, foarte bine pentru un
model sport. Suspensia faţă este de tip McPherson în timp
ce pe spate găsim o bară de torsiune.

Toate
acestea pentru un o viteză maximă de 200 km/h şi un sprint
de la 0-100 km/h în 8,9 secunde. Şi totuşi ce o fi aşa de
magnific la această maşinuţă când nimic din ceea ce este scris mai
sus nu are puterea de a impresiona. Cutia cu cinci trepte, ar fi
fost ideală una cu şase trepte, este precisă şi bucură printr-un
feeling mecanic, masculin destul de rar întâlnit.

Propulsorul în prima partea a plajei de turaţii este extrem de
cuminte, până spre 4.000 rpm nu se întâmplă nimic.
Ceea ce este un atuu când vine vorba de un rulaj cuminte în regim
urban. Începe să fie consistent sus, şi pentru a te bucura de cei
125 căluţi nu prea trebuie să îl laşi mai jos de 6.000 rpm. Dacă
vrei atitudine pe drumuri de munte trebuie să înveţi să-l ţii sus,
trebuie să înveţi să lucrezi mult cu schimbătorul, trebuie să te
bucuri de pedalierul senzaţional, poate unul dintre cele mai bune
pedaliere de exersat heel and toe.

Şi

Swift Sport te obligă la acest exerciţiu pentru a putea profita
de resursele propulsorului la ieşirile din viraje. Totul completat
de o dozare perfectă a pedalei de frână. Atât de plăcut dozajul
pedalei de frână încât Swift Sport te îmbie la exerciţiul
frânării cu stângul, poţi învăţa această operaţie uşor la
volanului japonezului din Ungaria.

O ţinută de drum neutră, cu o subvirare progresivă pentru cei
prea curajoşi, dar uşor de corectat. Până aici totul în limite
normale. Dar greutatea redusă, accentul masei pe partea faţă fac
din
Swift Sport o maşinuţă care te imbie la tot felul de artificii.
Unul dintre cele mai simple şi pline de satisfacţii este ceea ce
britanicii numesc „lift off oversteer”. Suficient
cât să descarci puntea spate şi a o face să gliseze cu un grad de
dramatism care depinde de impulsivitatea celui de la volan. Şi
totul se dovedeşte destul de sigur în condiţiile în care totul se
petrece la viteze relativ modeste.

Direcţia este extrem de precisă, de vie şi
directă, atât doar că la viteze ridicate se dovedeşte
puţin cam uşoară. Asta pentru că nu suferă de asistare electrică
variabilă şi alte picanterii moderne, în schimb comunică excelent
celui de la volan totul. Pentru că sunt puţin haotic în furnizarea
feedback-ului, abia acum a venit rândul altui ingredient să fie
menţionat. Swift nu taie gazul în timpul frânării, prin urmare fie
că vorbim de heel and toe, de frânare cu stângul, ai parte de toate
ingredientele pentru o evoluţie perfectă.

Suspensia
se dovedeşte umană în cazul unui rulaj la drum lung, nu se
dovedeşte a fi incomodă în condiţiile în care este rigidă. În cazul
unui rulaj sportiv setarea pe puntea faţă în ceea ce priveşte
comprimarea şi detenta este bună, puntea faţă menţine un contact
ferm cu suprafaţa de rulare. Perioada de detentă pe puntea spate
are o mică latenţă, în cazul rulării pe sufrafeţe ceva mai
deteriorate în regim sport conduce la mici momente de lipsă a
contactului roţii cu suprafaţa de rulare. Ştiu că azi lumea este
impresionată de datele seci.

Swift Sport te cucereşte prin puritatea conceptului de maşină
sport, chiar dacă performanţele nu impresionează. Vine de acasă cu
toate ingredientele pe care şi un pilot din WRC le-ar savura. Este
atât de sincer din punct de vedere mecanic încât îţi aruncă în faţă
orice imperfecţiune când vine vorba de pilotaj. Te obligă să nu mai
fii comod, să nu te mai bazezi pe puterea motorului, pe sisteme
electronice. Iar atunci când începi să te şlefuieşti ca atitudine,
reacţii, sincronizare la volanul lui apar şi satisfacţiile. Şi sunt
extrem de pure.

Pagini: 1 2 3