Subaru Tribeca
În primul rînd, propulsorul nu mai are 3 litri. Acum, sub capota redesenată găsim un 3,6 litri boxer care oferă 258 CP la 6.000 rpm (cu 13 CP mai mult) şi 350 Nm la 4.000 rpm (cu 50 Nm mai mult). Altfel tradus, viteza maximă a crescut de la 195 km/h la 207, iar acceleraţia 0-100 km/h se realizează în 8,9 secunde – un cîştig de 0,8 secunde, în condiţiile în care consumul mediu a scăzut cu 0,7 litri la sută.
Performanţele se datorează atît creşterii cilindreei propulsorului, cît şi adoptării unui nou sistem de răcire, care contribuie la o eficienţă crescută a arderii. Răcirea cilindrilor se realizează acum în paralel, fapt ce conduce la uniformizarea temperaturii în cilindri, spre deosebire de răcirea cu flux de lichid în linie de la vechiul propulsor, unde primii doi cilindri erau optim răciţi, în timp ce ultimii doi ajungeau la o încălzire excesivă.
Cutia de viteze automată cu 5 rapoarte a fost puternic revizuită, pentru a oferi un confort sporit la volan. Vechea cutie penaliza serios farmecul condusului, aveai timp de spus două bancuri pînă urca o treaptă. Nici cea nouă nu pot zice că este senzaţională, putînd fi caracterizată tot cu atributul “lentă”, dar lucrează mult mai bine decît în trecut. Interiorul nu s-a modificat aproape deloc.
Aceeaşi planşă de bord grozavă, atîta doar că pe versiunea 2008 iluminarea roşie a instrumentelor a fost înlocuită cu una albă, mult mai umană. A fost îmbunătăţit şi accesul la locurile spate, prin ataşarea la bancheta mediană a unui mecanism ce permite o culisare mai uşoară şi prin punerea la dispoziţie a unor mînere de sprijin.
La limită, suspensia spate se dovedeşte mărginită, pe virajele atacate ceva mai în forţă spatele tinzînd spre un voblaj ce poate conduce la pierderea controlului.
Este un detaliu de care trebuie ţinut cont, dar Tribeca nu a fost creată pentru probe speciale, Subaru are altceva în ofertă pentru astfel de manifestări.
Americanii chiar doreau un astfel de model de la Subaru, dar atunci cînd l-au avut, au început să arunce în el cu pietre. L-au cocoţat repede pe cea mai înaltă treaptă a podiumului celor mai urîte maşini. Nu mă pot pronunţa asupra gradului de urîţenie a Tribecăi, dar parcă nici americanii nu şi-au educat simţul estetic la cele mai înalte “universităţi ale frumosului” din lume. În schimb, asupra interiorului, toată lumea a convenit că acesta este din altă ligă, fiind admirat de marea majoritate.
Oricum, la această oră, vorbim despre Tribeca – iar nu despre B9 Tribeca –, adică despre faceliftul pe care l-a suferit modelul. O primă observaţie este aceea că s-a renunţat la specificaţia “B9” din titulatură, probabil pentru a proteja mintea americanilor, care ar fi avut de memorat ceva mai mult.
Vorbim despre un facelift, dar este unul major, care la alţii ar fi fost comercializat ca o nouă generaţie. Din start se poate remarca faţa modelului, una mult mai convenţională, aş putea spune chiar mai banală, mai lipsită de personalitate. Înainte de facelift puteam vorbi despre un SUV premium, pentru că maşina avea acel ceva care o scotea din rînd.
Partea frontală, deşi cam fără impact vizual, este masivă, sugerînd forţă şi soliditate. Grila frontală este impozantă, iar acest lucru este justificat atît de raţiuni funcţionale (o mai bună răcire), cît şi de raţiuni estetice (un design “generos”, care să convingă clientela de apartenenţa modelului la segmentul premium).
Spatele a suferit modificări minore, de pildă o restilizare a hayonului, cu repoziţionarea plăcuţei de înmatriculare ceva mai sus. Stopurile de ceaţă au fost integrate în bara spate şi au un design convenţional.
Unul dintre detaliile pe care cei de la Subaru pun accent în cazul acestui facelift este redesenarea celui de-al treilea geam lateral, fapt ce a contribuit la creşterea vizibilităţii spate şi la oferirea unei suprafeţe vitrate cu 30% mai mare pentru ocupanţii celui de-al treilea rînd. Pe sub caroserie descoperim suficiente modificări ca să putem spune că faceliftul apropie maşina de un model aproape nou.