smart Brabus
smart-ul electric sună tot pe-atât de bine, pe cât de genial este de fapt. Nu consumă nici un fel de combustibil, emite doar un zumzăit SF, nu are transmisia robotizată îngrozitoare, îți permite să parcurgi 110 km cu un “plin” de energie, se alimentează de la aceeași priză ca televizorul (opt ore pentru o încărcare completă sau trei ore și jumătate pentru încărcarea de la 30 la 80% din capacitatea bateriilor), iar costurile de exploatare sunt de doar 0,02 euro pe kilometru parcurs, față de 0,06 euro în cazul unei versiuni normale pe benzină.
Ah, și poate atinge o viteză maximă de 120 km/h. Dar. Oh, da. DAR. Accelerează de la 0 la 100 km/h în același interval în care reușește să o facă și o versiune standard pe benzină, adică vreo 30 de secunde (nu chiar, dar așa se simte), este atât de silențios încât poți adormi dacă nu ai o prietenă guralivă sau un prieten frustrat pe scaunul din dreapta (ori cel puțin radioul pornit) și nu are transmisia robotizată cu ale cărei trepte să te poți juca de-a pilotul în trafic prin intermediul padelelor din spatele volanului, pentru că are doar două viteze. Înainte și înapoi.
Din păcate pentru ea, smart este o mașină, iar mașinile au o mare problemă. Dacă nu sunt puternice, nu le iubește lumea. Dar pentru că tânjește după afecțiunea oamenilor, smart a apelat la tunerul de casă Mercedes-Benz, Brabus. Mașina dă impresia că poate atinge cei 200 km/h afișați pe bord, dar limitarea electronică la 155 km/h a fost o decizie luată din motive de siguranță.
Oricum, cred că mai bine lăsau mașina liberă, pentru că transmisia îți taie instantaneu cheful de distracție, prin modul extrem de lent și chinuit în care schimbă treptele. Pe modul secvențial lucrurile stau mai bine, dar trebuie să te înveți cu mașina. ESP-ul nu poate fi decuplat și cred că smart este singurul Brabus din istorie cu care nu poți face nici măcar un burnout mic. Păcat.
La plecarea de pe loc nu există pierderi de tracțiune, datorită roților uriașe pe spate (225/35 R17), iar în treapta 1 cu accelerația la podea, fortwo atinge 50 km/h când cutia (se face că) schimbă la 6.500 rpm. Treapta a doua te duce la 80 km/h și cutia iarăși (se face că) schimbă. Abia în treapta a treia trece smart de 100 km/h, dar felul în care se comportă mașinuța asta în primele trei trepte ale transmisiei este uluitor.
Reprizele sunt demne de un scuter puternic și nu cred că există mașină care să atingă 50 km/h mai repede. Ținuta de drum este exemplară și, chiar dacă suspensiile sunt tari și te lipsesc uneori de confort, fortwo Brabus este una dintre acele mașini sport exclusiviste cărora, deși le lipsesc anumite caracteristici ce le-ar permite să facă istorie, sunt geniale conceptual.