O dată pus în mişcare, observi direcţia destul de docilă, dar totuşi directă atunci când alternezi virajele. Aşa cum vă aşteptaţi, motorul de 1,4 litri cu ai săi 84 CP nu se declară vreun sprinter, dar ţinut în ture îşi arată entuziasmul, mai ales în treptele a doua şi a treia. Timoneria este precisă şi nu necesită forţă, iar ambreiajul uşor, succesiunile acceleraţie-frână-staţionare nefiind obositoare, chiar şi repetate obsesiv în traficul bucureştean.
Frânele sunt de încredere şi se dovedesc andurante chiar în condiţiile unei utilizări alerte. La limită apare o uşoară tendinţă de subvirare, însă uşor de anticipat şi controlat. În primă fază, aceasta este cenzurată elegant de către sistemul de control al stabilităţii. Un mare minus din punctul de vedere al satisfacţiilor oferite în cazul unui condus uşor sportiv îl reprezintă puntea spate semirigidă.
Exprimat în cifre, elanul lui Ibiza se prezintă astfel: 12,2 secunde până la 100 km/h şi 175 km/h viteză de top. Deci pasionaţii de viteză ar fi bine să îşi investească banii în afaceri profitabile până la apariţia versiunilor Cupra şi FR, care vor reclama un buget mult mai mare.
Motorul este rafinat la drum lung şi are un mârâit de "lup tânăr" foarte simpatic atunci cînd calci, nu pe coadă, ci pedala. Sunetul vîntului la rulare este bine filtrat, nefiind deranjant pentru audiţia muzicală sau o convorbire între ocupanţi. De asemenea, trecerea peste obstacole se realizează fără prea multe icnete metalice, dar este bine să nu o chinuiţi prin peisaje selenare.