Seat Ibiza – Test în RO

Ar fi părut cam exagerat ca Donckerwolke să presare ingrediente vizuale şi funcţionale de la Lamborghini asupra noi generaţii Ibiza la exterior, în schimb în interior ai parte de un inexplicabil deja-vu. Planşa de bord are o înclinare similară cu cea a supercar-ului şi lasă în urmă vechile tipare Seat, iar gurile de ventilare par tocmai grefate de pe un Gallardo. Flashback-ul se opreşte însă aici şi asta este un lucru pozitiv pentru că nu ne dorim o demitizare a zeităţii “de dragul” unui pâmântean Ibiza.

Planşa de bord, la modelul testat, este nuanţată in două tonalităţi de gri, una mai închisă şi una care tinde spre alb, fiind mult mai veselă decât cea de pe generaţia anterioară. Aprecierea sau repulsia este o chestiune de gust personală, cert este că nu te prea plictiseşti la bord şi o spun după multe ambuteiaje în care am inspectat minuţios spaţiul din jurul meu.

Volanul are un design sportiv, dar alterat oarecum de diametrul mărişor. Ca o paranteză, claxonul integrat în volan necesită acurateţe în digitaţie, fiind cam insensibil la “pipăieli” în situaţii de criză. Un alt factor derutant este aranjamentul consolei centrale. La prima impresie, până a pune contactul, nu ştii care este sistemul audio şi care climatizarea. De vină este lipsa butoanelor cifre pentru posturile de radio şi faţa sistemului de climatizare, care pare detaşabilă. Dar toate astea fac din Ibiza un model incitant, care te provoacă să îl cunoşti încetul cu încetul şi îţi alimentează treptat curiozitatea.

Ceasurile de bord nu sunt foarte vizibile pe timp de zi, valoarea de 80 km/h fiind foarte uşor confundabilă cu cea de 60 şi viceversa, însă iluminarea nocturnă salvează situaţia, fiind relaxantă, dar în acelaşi timp incitantă. Poziţia la volan este decentă, dar pentru cei mai înalţi plafonul este prea apropiat de cap, mai ales dacă se optează si pentru o trapă panoramică. La capitolul neajunsuri putem trece pedalierul, un pic decalat spre dreapta, dar şi cotiera, care cam incomodează interacţiunea cu schimbătorul pentru persoanele cu braţe mai scurte.

Spaţiul aferent locurilor din faţă este suficient, în schimb în spate pasagerii din spatele unui şofer mai înalt vor cam acuza picioare amorţite. Portbagajul a crescut considerabil ajungând acum la 292 de litri. Hayonul are o deschidere amplă şi permite încărcare unor bagaje mai voluminoase, care îşi vor găsi uşor locul dacă se rabateză bancheta. De asemenea, capacul protbagajuli se închide cu un sunet plăcut care dă impresia de soliditate.

Pagini: 1 2 3 4