Scurt test-drive cu Nissan Juke 1.6 2WD

Primul lucru pe care l-am remarcat când am urcat la bordul lui

Nissan Juke a fost că… am urcat. Nu am intrat ca într-o
maşină normală de oraş, ci a trebuit să urc puţin. Deci e un
crossover şi dacă ne referim la interior. Dar numai din acest punct
de vedere. Pentru că, în rest, din punct de vedere al
aspectului habitaclului şi amenajării comenzilor, e un altfel de
maşină.

În primul rând, volanul cu trei spiţe şi ceasurile de
bord, cu un „cozoroc” amuzant, te duc cu gândul la
sportivitate (nu chiar la un
Nissan 370Z, dar impresia de maşină sport există). Apoi vine
consola centrală, cu două zone: cea multimedia, cu un display
tactil central, mărginit de diverse butoane şi butonaşe, respectiv
cea pentru climatizare, de asemenea cu un ecran color şi butoane
mari şi lizibile.

În ce priveşte zona multimedia, nu sunt surprize, maşina
beneficiind de radio-CD cu MP3, de sistem de navigaţie, de computer
de bord, de Bluetooth, ba mai mult, pe ecran se pot vedea
imaginile de la camera pentru mersul înapoi. Nu ştiu,
sincer, dacă aş mai avea nevoie de ceva…

În celălalt caz, însă, vorbim de o idee revoluţionară:
Nissan Dynamic Control System. Adică două chestii
într-una: comanda normală a climatizării pe de o parte, iar, pe de
altă parte, setările maşinii, pentru cele trei moduri de conducere:
Normal, Sport şi Eco. Şi acum, uite cum dispare iepurele în
joben!

În traducere, modul de afişare pe ecran şi, atenţie, a
indicaţiilor de pe butoane, se schimbă în funcţie de ceea ce vrei
să vezi. Avem două butoane CLIMATE şi D-MODE. Când
apeşi primul, pe display vezi indicaţiile normale pentru aer
condiţionat, iar butoanele au inscripţiile cunoscute, cu roşu.
Nimic interesant, veţi spune.

Dacă, însă, apăsăm D-MODE, tabloul se schimbă: nu ca formă. Ca
şi conţinut. Adică textele de pe butoane sunt acum altele,
colorate în alb şi se referă la setări ale maşinii.
Displayul se schimbă şi el, în funcţie de ce buton apeşi arătând
informaţiile aferente (chiar, interesează pe cineva forţele
laterale G?…). În plus, butonul de climatizare din dreapta preia
acum rolul de buton ENTER.

Greu de înţeles? Mda, probabil am detaliat prea mult, dar vă
garantez că acomodarea cu sistemul este foarte rapidă, mai
ales dacă eşti pasionat de calculatoare, iPhone, jocuri pe
calculator, înţelegeţi ce vreau să spun (dacă eşti cumva
mai în vârstă şi anti-gadgeturi, pune orice puştan de clasa a 5-a
să-ţi explice ce şi cum cu butoanele astea…).

Mai e o caracteristică a interiorului: Juke pare o
maşină de femeie. Mie asta îmi inspiră formele rotunjite
şi, mai ales, plasticul roşu de pe tunelul central şi din
componenţa feţelor interioare ale portierelor (ornamente valabile
pentru nivelul superior de echipare, Tekna). Un roşu de ruj,
cumva… Personal, aş renunţa la impresiile astea artistice, dar,
recunosc, pentru o femeie contează enorm.

Din păcate, „enorm” e un termen inadecvat spaţiului pe banchetă
sau capacităţii portbagajului. Din aceste puncte de vedere,
interiorul lui Nissan Juke rivalizează cu al maşinilor de
clasă mică: spaţiu doar suficient pentru genunchi şi cap,
un portbagaj de numai 250 de litri, modularitate minimă (spătarul
banchetei e fracţionabil şi rabatabil) şi o margine de încărcare
foarte ridicată.

Per ansamblu, interiorul lui Juke îţi comunică, destul
de clar, că e pentru un public tânăr, exigent în ce
priveşte cantitatea de gadgeturi de ultimă generaţie, dar fără
pretenţii în materie de spaţiu, spre deosebire de un familist. Iar
dacă te gândeşti să mergi cu prietenii la munte sau la mare, de
preferat este să fiţi doar 4 în maşină, cu bagaje cât mai
puţine.

Şi acum,
să vedem cum merge Nissan Juke.