ROADTRIP cu noul Peugeot 2008: munte, deltă, Dobrogea

Imediat cum părăseşti Bucureştiul, te invit să iei drumul Brăilei. De acolo, treci Dunărea cu bacul până la Smârdan şi deja baţi la poarta masivelor hercinice care în vremuri demult apuse se înălţau mai ameninţătoare decât culmile Alpilor.

De aici posibilităţile de explorare sunt nelimitate. Noi am optat pentru varianta motorizată, mai exact noul Peugeot 2008, echipat cu un motor diesel e-HDI cu 115 cai-putere şi o transmisie manuală cu şase trepte. Combinaţia perfectă pentru traseul variat până la destinaţie, rută care avea să străbată porţiuni de autostradă, drumuri naţionale şi din păcate, judeţene bombardate, pline de gropi.

În cazul în care catalogaţi noul 2008 drept un 208 supraînălţat cu ceva influenţe de SUV, nu greşiti, pentru că asta înseamnă de fapt crossover: tendinţe familiste, spaţii de depozitare gândite practic, un portbagaj încăpător şi mai mult confort.

2008 este de fapt cel mai elegant crossover de pe piaţă iar interiorul este fără doar şi poate cel mai modern. Materialele sunt de calitate, scaunele sunt confortabile şi întreaga ambianţă din habitaclu este primitoare, în special cu nivelul de echipare Allure – aspect la care fratele mai mic 208 se prezenta un pic prea rece.

2008 este mai blând, însă se dovedeşte suficient de agil şi pe drumuri care nu implică asfalt. Totuşi, nu exageraţi cu ieşirile în noroi şi pietre. Chiar dacă suspensia (multilink pentru puntea spate) este extrem de protectivă cu spatele pe drumuri normale, cele desfundate pot pune probleme. Există şi un sistem Grip Control cu cinci setări (standard, zăpadă, all terrain, nisip şi ESP) care îţi oferă un mic avantaj pe teren accidentat sau în condiţii dificile. În traseul nostru, acestea s-au rezumat la ceva roci mai mari, bălţi şi zone cu noroi, însă nimic foarte dificil.

După un scurt popas în oraşul Măcin, am urmat cursul drumului judeţean 22D, spre sud, cu punct intermediar satul Horia. Şoseaua se prezintă în condiţii bune, însă din păcate vremea a avut grijă să primim porţii de ploaie din toate poziţiile. Drumul ocoleşte satul Greci, sinonim cu începutul peisajelor spectaculoase, prea puţin exploatate de turişti. Tot din Greci pleacă majoritatea traseelor turistice prin peisajul selenar al munţilor Măcin, însă cel mai spectaculos este Traseul Ţuţuiatu (7 kilometri, marcat cu triunghi albastru) pe ruta Centru Greci – Valea Morsu – Vf. Ţuţuiatu – Valea Piscului Înalt – Valea Seacă – Valea Fagilor. Natura partenerului nostru de drum ne-a făcut însă să nu deviem de la asfalt şi să ajungem până în satul Horia, întemeiat de o comunitate musulmană şi denumit în trecut de turci Ortachioi.

De aici, am făcut stânga, către Luncaviţa, prin Valea Fagilor, pe unul din drumurile rupte de care vorbeam mai sus, porţiune pe care i-am rămas datori vânduţi suspensiei moi oferit de 2008, care s-a achitat cu stoicism şi a reuşit să absoarbă cu succes fiecare şoc. Încurajaţi şi de scaunele comode, am decis să continuăm drumul, pentru ca dupa aproximativ şase kilometri drumul să devină neted ca în palmă. Eram deja prin Valea Fagilor, situată la 12 km de Luncaviţa, un relict terţiar al codrilor seculari ce acoperau pe vremuri Dobrogea. Fagii falnici cu dimensiuni impresionante mai dăinuie şi astăzi, răzleţi, grupaţi de-a lungul drumului.

Dacă un drum în deltă nu vă este la îndemână, aflaţi că întreg masivul Măcin este înconjurat cu lacuri şi peisaje deltaice pe măsura celor creat de Dunăre la vărsarea în Marea Neagră. Exact când termini de ocolit gropi şi apostrofat autorităţile locale, în faţă ţi se desenează partea împădurită a Munţilor Măcin, aflată chiar în centrul triunghiului pe care aceştia îl descriu. Aici, printre pâlcurile de carpen şi tei argintiu veţi găsi o zonă apicolă în plină dezvoltare, întinsă până aproape de Luncaviţa. Traiul este unul simplu, oamenii sunt primitori şi curioşi, probabil intrigaţi şi de aspectul modern al crossover-ului 2008 şi de contrastul designului cu tente futuriste într-un fundal străvechi, atins de modern de parcurile de eoliene care încep să se dezvolte în zonă.

Dobrogea rămâne în continuare o zonă apreciată prea puţin pentru potenţialul turistic imens pe care îl posedă, deocamdata exploatat slab sau deloc. Lucru care poate fi un avantaj dacă vă aflaţi în vacanţă cu familia, şi nu vă doriţi altceva decât linişte şi relaxare.

Articol publicat iniţial în revista ProMotor, ediţia iulie-august 2014.