Dat fiind că am avut un traseu lung şi foarte variat, am considerat oportun să văd cum stă Renault Captur la capitolul consum abordând două ipostaze: pe de o parte mers ”la rupere”, pe de altă parte mers ”foarte cuminte”.
STIL SPORTIV
În prima etapă, Bucureşti – Cluj Napoca, via Transalpina, am făcut-o pe băiatul rău. Adică am abordat un stil de mers departe de menajarea maşinii, punând accentul pe performanţă şi pe acceleraţii şi reprize cât mai în forţă.
Ia să te văd acum: care pe care, monsieur dCi! Eşti mâncăcios sau mă vei lăsa cu gura căscată?
Cu alte cuvinte, un regim necruţător, prin care voiam să văd care ar fi limitele motorului în materie de consum. O fi el diesel şi consumă puţin pe hârtie, dar oare cum se va comporta la trecerea în galop a unui munte de peste 2.100 de metri altitudine?
Pe autostradă, din timp în timp, mă mai luam după unii tembeli şoferi grăbiţi care mergeau cu mai mult de 130 km/h, aşa că, în majoritatea timpului, am ţinut motorul la 3.000 rpm.
Atât este maximul permis pe autostradă, cu atât am mers. Valorile mai mari au fost de dragul experimentului pentru consum
La ieşirea de pe autostradă, computerul de bord îmi arăta o valore nu tocmai mică, de 7,0 litri/100 km, pe care o consider decentă dat fiind stilul nesimţit foarte rapid adoptat.
Ei, comedie, acum îmi dau seama că aparatul nu a focusat cum trebuie! Dar se înţelege care a fost consumul pe autostradă, da?
Apoi, pe drumurile naţionale, a urmat o cursă de depăşire a aproape tot ce prindeam, cu retrogradări dese şi urcări până pe la 4.000 de turaţii, fără milă. M-a ajutat din plin şi aplicaţia de sunete a tabletei R-Link – să vedeţi cum e să conduci un diesel când ai impresia că mergi cu un Clio V6!
Vă garantez că genul ăsta de aplicaţie va deveni cea mai căutată în domeniul auto în anii următori!
Mă rog, în porţiunile de drum drept nu aveam cum să le fac faţă unor frustraţi şoferi de BMW 530d sau Mercedes-Benz ML 350, dar recuperam în curbe, rivalii mai puternici făcându-mă să scot şi mai mult untul din maşină. Totuşi, odată intrat în porţiunile mai abrupte ale Transalpinei, a trebuit să-mi mai temperez stilul, pentru că voiam să ajung întreg la Cluj Napoca, nu să-mi petrec noaptea în vreo râpă…
Cu toate eforturile de a merge sportiv cu Renault Captur 1.5 dCi, computerul de bord nu a depăşit 7,5 litri/100 km nici după ce am ajuns în vârf de munte. La coborâre, folosind mult frâna de motor, consumul a început să scadă vertiginos spre 6 litri la sută.
Şi totuşi, nu e cam exagerat să mergi cu un diesel cu sunet de… motocicletă de curse?!
Odată ajuns pe şosea normală, aproape de Sebeş, am reînceput stilul ”la rupere”, de data asta pe sunet de motocicletă de curse. La care am renunţat în scurt timp, deoarece sunetul delicios pe care îl auzeam nu se potrivea nicicum cu răspunsul dieselului.
Aşa că la Cluj Napoca am ajuns în zumzet de Laguna V6, computerul de bord arătându-mi, după aproape 500 de kilmetri de relativă tortură, un consum mediu de 6,4 litri/100 km.
Atât faci de la Bucureşti la Cluj Napoca dacă o iei pe Transalpina
Mult, puţin? Mai degrabă puţin, dacă mă gândesc la vitezele deloc pe placul Poliţiei Rutiere… Estimez că, dacă aş fi avut o cutie cu şase trepte, poate consumul ar fi fost de numai şase la sută, deci le sugerez francezilor să pună în vânzare şi o astfel de variantă, eventual cu dCi-ul de 110 CP.
Doar 6,4 litri/100 km pentru mers ca nebunul şi trecut în galop Transalpina? Captur, je t’aime!
STIL CUMINTE
La întoarcerea de la Cluj Napoca spre Bucureşti am luat-o pe drumul obişnuit: Sibiu – Valea Oltului – Râmnicu Vâlcea. Dar, pentru că mi-a impus să fiu cuminte, am decis să-mi răscumpăr greşelile şi să merg cât mai corect cu putinţă, respectând cu stricteţe limitele de viteză.
Adică maximum 110 km/h pe şoselele naţionale şi maximum 60 km/h în localităţi, la care mai adaug acceleraţiile şi reprizele mai lente, fără porniri viteziste sau de duelare cu alţii mai rapizi. Pot spune că mi-a ieşit ce mi-am propus cam în 95% din timp…
Butonul din stânga te face să simţi că, la accelerare, Captur e aproape eunuc…
Şi ca să fie totul cât mai ”pro-economie”, am mers folosind modul ECO – acesta ”domoleşte” în mod vizibil motorul la apăsarea acceleraţiei, deci se pretează celor care vor neapărat să consume cât mai puţin.
Da’ de unde ştii tu, computerule de bord, când am eu nevoie de pauză?! Plus că eu nu beau cafea…
Ei bine, după aproape 130 km şi vreo 2 ore de mers în condiţii normale, maşina m-a avertizat că e cazul să iau o pauză, aşa că m-am conformat. Nu mică mi-a fost bucuria când am văzut şi rezultatul stilului de condus cuminte adoptat: doar 4,0 litri/100 km, pe drumuri naţionale şi în condiţii de aglomeraţie medie.
Cu siguranţă mama nu ar fi mulţumită de nota asta… Mamă, contează mai mult valoarea excelentă de 4,0 litri/100 km!
În teorie, producătorul afirmă că maşina, cu acest motor, e capabilă de numai 3,4 litri/100 km, dar să nu uităm că teoria lor înseamnă condiţii de laborator diferite de realităţile şoselelor de la noi. Ah, şi să nu uit, aerul condiţionat a fost pornit non-stop, deci pot spune că micul dCi de 90 CP e al dracului lăudabil de economic.
Deci tovarăşi guvernanţi, uite de ce avem nevoie de autostrăzi: ca să nu scoatem medii orare… demonice! 🙂
Până la intrarea pe autostradă, consumul a mai crescut puţin, aşa că, după circa 300 km, computerul de bord arăta o valoare tot bună: 4,1 litri/100 km. Mai puţin optimistă era valoarea vitezei medii (66.6 km/h), dar să nu intrăm acum în sfera superstiţiilor…
O dată intrat pe autostradă, am fixat pilotul automat la 130 km/h, dar creşterea vitezei a însemnat automat şi o turaţie mai mare a propulsorului. Deci devenea clar că la intrarea în Bucureşti trebuia să mă aştept la o valoare a consumului mediu mai apropiată de 5 litri/100 km (din nou, păreri de rău pentru lipsa celei de-a 6-a trepte din cutia de viteze).
Atenţie, surle, trâmbiţe şi aplauze: 4,6 litri/100 km în stil cuminte, pe şosele şi autostradă, cu AC-ul pornit. Merveilleux!
Însă Renault Captur a ţinut, din nou, să mă surprindă: după 420 de kilometri de mers cuminte, şi pe drumuri normale, şi pe autostradă, computerul de bord mă gratula cu un consum mediu de numai 4,6 litri/100 km. Adică mai bine decât mă aşteptam.
Am o singură curiozitate: oare în ce condiţii aş putea lua notă de bursier conform computerului de bord? Cel mai bun rezultat pe care l-am obţinut a fost de 64 de puncte din 100, în condiţii de mers cuminte şi respectând limitele de viteză. Trebuie să fiu un melc-melc-codobelc pensionar pentru a lua măcar un 8 cinstit?…
CONCLUZII CONSUM
Practic, Renault Captur se numără, fără discuţie, printre cele mai economice crossover-uri ale momentului. Chiar dacă mă aşteptam de la micul dCi la o figură bună, până la urmă am rămas surprins să constat că maşina a consumat mai puţin decât mă aşteptam.
În plus, trebuie remarcate şi avantajele sistemului de oprire/pornire automată a motorului în mediu urban, unde desele pauze din trafic nu mai afectează drastic consumul. Dimpotrivă, în traficul bucureştean de la orele de vârf, Captur a ”păpat” cam 5,5 litri/100 km, ceea ce, sincer, e un mare atu al maşinii.
Câât? Doar 5,5 litri/100 km în nebunia din Bucureşti, graţie sistemului Start/Stop automat? Interesant!
Prin urmare, am rămas destul de plăcut impresionat de câteva calităţi incontestabile ale lui Renault Captur 1.5 dCi: idei deştepte de ordin practic pentru interior, consum foarte bun al motorului diesel, indiferent de stilul de condus, comportament dinamic bun pentru un crossover.
Cred că designerii francezi au primit ordin de la şefi să vină cu idei năstruşnice
Pentru că o maşină nu poate fi perfectă, şi Captur trebuie să plătească tribut prin câteva minusuri: suspensie cam zgomotoasă, lipsa celei de-a şasea trepte sau capacităţi de trecere foarte reduse în afara asfaltului, deşi e un crossover.
Un offroad mic, nimic? Non, merci! Mai bine pe asfalt
Cel mai ieftin Renault Captur (cu motorizarea TCe de 0,9 litri, în trei cilindri) porneşte de la 12.600 euro, iar varianta diesel are un preţ de bază de 14.000 euro. Însă cine vrea un Captur cu siguranţă va dori un nivel cât mai bogat de dotări – tableta R-Link e foarte cool (400 euro), la fel şi pachetele de personalizare exterioară (300 euro) sau interioară (200 euro).
Nu reuşesc să îmi dau seama dacă Renault Captur îşi merită banii sau nu. E o dilemă serioasă!
Prin urmare, un Captur diesel atractiv poate ajunge la aproape 20.000 de euro, în condiţiile în care tracţiunea integrală nu e disponibilă nici măcar opţional. Cu alte cuvinte, Renault Captur e o ofertă care te invită la contemplare. Mai ales dacă faci parte din categoria sexului frumos, care ştie să aprecieze lucrurile mai altfel.
CITEŞTE ŞI UN SCURT GHID DE VACANŢĂ TRANSALPINA 2013