Renault Megane 1.5 dCi 105 CP – ep. III: DINAMICA

VEZI TOT TESTUL PROMOTOR.RO CU NOUL RENAULT MEGANE

Cine vrea să adopte un stil mai dinamic trebuie, încă o dată, să fie pus în gardă: zgomotul motorului se va intensifica. Acum să nu înţelegeţi faptul că accentuez acest neajuns ca şi cum Renault Megane 1.5 dCi ar suna ca un tractor – atâta doar că, de la primul contact cu ea, maşina mi-a indus părerea că, per total, este foarte calmă şi civilizată.

Iar motorul inundă auditiv interiorul fără menajamente, ca şi cum ar fi lipsit de la lecţia de bune maniere. Ca o paranteză, s-ar putea ca soţia proiectantului şef să fie cam vorbăreaţă, iar inginerul a găsit soluţia să îi acopere logoreea enervantă…

Dar să revenim la adoptarea unui stil mai dinamic. Primul lucru pe care l-am remarcat în acest caz a fost direcţia precisă şi cu un feedback de la foarte bun în sus. Cum? Direcţia unui Renault obişnuit nu este moale şi relativ imprecisă? Ei bine, se pare că acest neajuns este de domeniul trecutului, servodirecţia electrică ridicându-se la înălţimea laudelor francezilor.

O parte din eficacitatea ei se datorează subcadrului pe care este prinsă puntea faţă, suspensia având o rigiditate tranversală crescută. De asemenea, setarea întăririi direcţiei o dată cu viteza este foarte bună, iar volanul poate fi ajustat într-o poziţie numai bună pentru pseudo-pilotaj. "Pseudo", deoarece maşina nu prea vrea acest lucru.

Şi asta se observă foarte uşor atunci când vrei să abuzezi de ea şi găseşti butonul pentru eliminarea controlului tracţiunii (buton plasat în stânga volanului, sub bord). L-ai apăsat, iar pe displayul din bord apare mesajul "Traction control off". "Ola!" şi bineînţeles că te înfigi în pedala de acceleraţie… pentru ca în secunda imediat următoare "off" să se transforme în "on". Cu alte cuvinte, siguranţa este pe primul plan, cine vrea ghiduşii să apeleze la altă motorizare…

Chiar şi aşa, cu îngerul păzitor ASR tot timpul la pândă, tot poţi încerca să duci Megane-ul dCi la limită. Un traseu virajat atacat în forţă ne arată că Renault Megane are o ţinută de drum corectă, în ciuda temerilor că suspensia spate semiindependentă e prea învechită, deci depăşită pentru pretenţiile actuale. Nicidecum, caracterul subvirator intervine progresiv, iar pneurile încep să scrâşnească o idee mai târziu decât te-ai aştepta.

Pentru a nu pierde tempo-ul, este necesar ca, la schimbarea treptelor, să te menţii peste 2.000 rpm, altfel euforia scade foarte repede. Singurul impediment în a obţine senzaţii extreme a fost plasarea puţin cam în faţă a schimbătorului, ceea ce măreşte timpii de reacţie. Însă, în rest, cei 105 CP chiar îşi fac treaba şi cei grăbiţi pot parcurge destul de rapid distanţa de la A la B, chiar dacă nu e dreaptă.

Frânele sunt bine dozate, intrând în funcţiune destul de repede la viteză mică. În condiţii de utilizare intensivă a lor, mi s-a părut că rezistă destul de bine, fadingul fiind undeva peste media clasei. De remarcat şi stabilitatea pe traiectorie la frânarea de urgenţă la viteză mare.

Maşina de test, ca de altfel toate maşinile Renault Megane pentru România, era echipată standard cu pachetul "drumuri dificile", ceea ce înseamnă o gardă la sol ceva mai înaltă. Lucru care, la schimbarea maselor, este sesizabil clar, dar înclinarea caroseriei e destul de redusă – asta şi datorită lăţimii mari şi a centrului de greutate coborât.

Numai că, la un moment dat, se simte nevoia de a opri tempo-ul ridicat. V-aţi prins, din cauza nivelului de zgomot al motorului…

Aşa încât este cazul unui stil de conducere relaxat, de drum lung.