VEZI TOT TESTUL PROMOTOR.RO CU NOUL RENAULT MEGANE
Concluzia este un amestec de multe plusuri şi un mare minus – în cazul acestei motorizări, zgomotul dieselului. Cei care nu ştiu ce sunt concesiile probabil se vor grăbi cu criticile.
Ceilalţi, însă, vor lua în calcul faptul că e un motor de cilindree redusă, din care s-au stors cam mulţi cai putere. Iar tributul îl reprezintă tocmai nivelul cam ridicat de zgomot, mai ales raportat la pretenţiile pe care le ridică stilul exteriorului şi ambianţa plăcută a interiorului.
În rest:
Despre cât consumă acest dCi, în episodul următor. Deocamdată, impresia pe care o lasă Renault Megane 1.5 dCi este de pachet echilibrat, o maşină pe care te poţi baza chiar şi în situaţii de urgenţă, dar care preferă preponderent un condus relaxat.
Iar, din acest punct de vedere, cred că versiunea de numai 85 CP chiar îşi are sensul, fiind dedicată celor care chiar nu se grăbesc. Deocamdată nu este adusă în România, iar motivul îl înţeleg – probabil diferenţa de preţ este mult prea mică şi s-ar justifica doar în cazul viitorului Megane Sedan.
Până acum, noul Renault Megane, cu motorul 1.5 dCi de 105 CP şi în echiparea Dynamique, s-a dovedit o maşină foarte bună, cu mici umbre date de modularitatea perfectibilă şi zgomotul preganant al dCi-ului.
În episodul următor ne vom ocupa pe îndelete de ultimul capitol, bugetul, deci vom vedea cât de bună investiţie este Renault Megane 1.5 dCi Dynamique.
VEZI TOT TESTUL
PROMOTOR.RO CU NOUL RENAULT MEGANE
Vă mai amintiţi că în
episodul trecut nu am spus nimic despre butonul
start-stop? Ei bine, iată că a venit timpul să îl apăsăm.
Iar rezultatul, în cazul lui Renault Megane 1.5 dCi, este…
zgomot. Zgomot pregnant de diesel, amintind de TDI-urile
teutonilor.
Zgomotul micului dCi te însoţeşte permanent, ba pot spune chiar
că îţi rămâne undeva în background chiar şi după ce opreşti
motorul. Ronţăitul dCi-ului este, practic, minusul cel mai
important al maşinii – cu atât mai mult cu cât te aştepţi
ca stilul exteriorului şi rafinamentul interiorului să aibă un
corespondent într-o funcţionare foarte lină a motorului.
Nicidecum. E un motor de bază, fără pretenţii aristocratice.
Propulsorul 1.5 dCi este pur şi simplu un agregat pragmatic, iar
insonorizarea pe care o laudă inginerii francezi nu prea îi face
faţă. Totuşi, din peisaj lipsesc vibraţiile
neplăcute, ceea ce, până la urmă, poate fi considerat un
avantaj.
Acestea fiind spuse, e cazul să punem maşina în mişcare, cu o
mică strângere de inimă referitor la calitatea auditivă a
ambianţei.
Din
fericire, zgomotul motorului este cam singurul neajuns al acestuia,
pentru că, în rest, dCi-ul dopat al francezilor se achită
cu brio de sarcină. Adică nu face un efort deosebit pentru
a pune în mişcare cele 1,3 tone ale maşinii, demarajul fiind mai
mult decât decent.
Funcţionarea lui este conformă aşteptărilor: sub 2.000 rpm pare
un diesel aspirat leneş, iar, o dată depăşit acest prag,
cuplul de 240 Nm trezeşte brusc la viaţă maşina,
conferindu-i lui Megane reprize suficient de viguroase.
Cutia cu şase trepte mi s-a părut bine etajată, ba chiar am
impresia că nici nu era nevoie de a şasea treaptă, primele trei
trepte fiind parcă ceva cam scurte, deci sunt capabile de un
demaraj cam în forţă pentru gusturile unei femei care vrea…
tandreţe de la maşina ei.
Despre cutia de viteze am numai de bine de zis. Până ajung la
treptele cinci şi şase, unde imprecizia timoneriei este uneori
enervantă. În rest, însă, schimbătorul cade foarte frumos
în palmă, iar manevrarea lui este serenă şi exactă, încât
mai că îmi vine să renunţ la ideea că Renault Megane ar merita
echipat cu o cutie automată, care să confere condusului un grad
foarte mare de confort.
La retrogradare, din nou se simte pregnant cuplul motor, aşa
încât este nevoie de o mică acomodare pentru a nu simţi efecte
vecine cu lovituri în burtă… cu perna. Foarte bine plasate şi
pedalele, cea de ambreiaj fiind, de asemenea, uşor de apăsat, parcă
pregătită pentru o doamnă cu pretenţia de a conduce cât mai
relaxat.
Dar dacă încercăm să
creştem tempo-ul?