Renault Megane 1.5 dCi 105 CP – ep. II: INTERIORUL

VEZI TOT TESTUL PROMOTOR.RO CU NOUL RENAULT MEGANE

Per total, habitaclul noului Renault Megane continuă linia elegantă şi stilată a exteriorului, conferindu-ţi o senzaţie foarte plăcută şi decretând "stare de confort".

Detaliind, interiorul lui Megane este perfectibil în ce priveşte spaţiile de depozitare, ergonomia butoanelor şi uşurinţa obţinerii modularităţii. Asta dacă eşti o persoană care ţine seama de aceste detalii. Pentru că, altfel, dacă eşti amator de confort şi pui foarte mult accent pe o ambianţă plăcută, noul Renault Megane ţi le oferă cu generozitate, într-un stil pe care nu prea l-am mai întâlnit în clasa compactă, unde pragmatismul încă mai este la putere.

Dacă mă raportez la precedenta generaţie Megane II, evoluţia interiorului, la nivelul stilului, este foarte mare. Dacă mă raportez la concurenţa actuală, Megane 3 se detaşează, apelând în primul rând la simţurile artistice şi mai puţin la cele pragmatice. În episodul ţinând de buget vom vedea şi cât de mult justifică preţul maşinii un habitaclu reuşit, dar cu tuşe de egoism în ce priveşte caracterul practic.

Deocamdată, e clar: Megane a luat-o pe calea emancipării stilistice, lăsând pragmatismul pentru versiunile dedicate familiştilor. Probabil cea mai puternică senzaţie a rafinamentului interior se obţine noaptea, când jocul de lumini interioare te transpune într-un univers cald.

Nu am menţionat butonul start-stop de pe consola centrală, deoarece acesta va avea rolul său în următorul episod.

Cel ţinând de dinamica noului Renault Megane.

VEZI TOT TESTUL PROMOTOR.RO CU NOUL RENAULT MEGANE

Primul contact cu interiorul maşinii te duce invariabil cu gândul la Renault Laguna. Suprafeţele sunt mari, muchiile abrupte lipsesc cu desăvârşire, iar stilul general, cu linii curbe şi armonioase, pare desprins dintr-o maşină de categorie superioară. Adevărul este că, pentru clasa compactă, interiorul lui Megane pare foarte elaborat.

Când te aşezi în scaun, observi în primul rând cât de confortabil este acesta, în stilul moale franţuzesc, fiind clar destinat călătoriilor lungi. Atunci când am închis portiera, m-a frapat spaţiul foarte mare între cotul stâng şi portieră – cred că e cel mai mare spaţiu între scaun şi faţa uşii, iar inginerii francezi se laudă că spaţiul la nivelul umerilor este cel mai mare din clasa compactă.

Într-adevăr, de afară maşina nu pare aşa de încăpătoare – dar reversul medaliei este că doar persoanele mai corpolente îşi vor putea sprijini cotul de mânerul de pe uşă, la drumuri lungi. Restul vom aprecia acest spaţiu din lateral doar în cazul unui, doamne fereşte, accident din lateral, caz în care o distanţă mai mare între corp şi portieră înseamnă o siguranţă crescută.

Să revenim la postul de conducere. Volanul este îmbrăcat în piele, în versiunea Dynamique a maşinii de test, având un design plăcut şi o priză bună. În spatele său, ceasurile de bord arată inedit, un melanj între indicatorul analogic al turometrului şi cel digital al vitezometrului – un disc de culoare albă ca laptele, pe care indicaţiile sunt foarte mari: valoarea vitezei, nivelul combustibilului şi temperatura lichidului de răcire.

În dreapta acestui display circular regăsim unul relativ convenţional, pe care sunt afişate indicaţiile computerului de bord (accesibil prin butoanele de pe joystickul pentru comanda ştergătoarelor). Tot în dreapta, dar de data aceasta chiar pe coloana volanului, se găseşte cunoscutul deja satelit pentru comanda instalaţiei audio – butoanele de pe volan sunt dedicate sistemului cruise control (dar despre acesta într-un episod viitor).

Mai remarc schimbătorul de viteze, care arată destul de delicat şi este plasat o idee cam în faţă, precum şi cotiera centrală, destul de bine plasată, deşi cred că putea fi mai lungă, pentru un confort mai ridicat.

Dar să trecem şi la celelalte lucruri din habitaclu

Pagini: 1 2 3