La acest capitol, trebuie să lămurim de la început că pretenţiile sportive ale maşinii sunt foarte reduse, iar acest lucru este cauzat în principal de transmisia automată folosită. Renault a decis să importe acest model în România doar în configuraţia cu 2.0 litri turbo de 170 CP şi o cutie automată cu şase trepte.
Aceasta din urmă este, în mod evident, îndreptată spre confort: schimbările se realizează lent şi lin, maşina accelerează în acelaşi ritm, iar abordarea curbelor se face într-un mod calm. Dacă încercaţi altceva, veţi fi dezamăgiţi.
Se poate folosi oricând modul manual, dar şi aici este nevoie de un timp de acomodare pentru a vă obişnui cu timpul de răspuns al cutiei. Dacă preferaţi, însă, modul automat folosit într-o manieră de condus liniştită, atunci această soluţie tehnică vă va satisface în totalitate.
Pe drumul care şerpuieşte pe lângă lacul Vidraru am apreciat lejeritatea în condus oferită de cutia automată, putându-mă bucura de un mers liniştit, având timp chiar să observ şi o ursoaică ce aştepta pe marginea drumului alături de al său ursuleţ mai multă mâncare de la turişti.
Direcţia e asistată electric şi răspunde bine la comenzi, în timp ce suspensia, puţin mai tare decât la versiunea cu 5 uşi, vrea să inducă de asemenea un uşor caracter sportiv. Motorul de 2.0 litri supraalimentat, de 170 CP, accelerează maşina de la 0-100 km/h în 9,2 secunde şi este foarte silenţios în utilizare, evacuarea fiind sunetul principal care pătrunde în habitaclu în timpul unei acceleraţii mai puternice.
Cuplul maxim de 270 Nm, disponibil încă de la turaţii mici, permite schimbarea vitezelor încă de la 2.000 rpm, cu influenţe directe asupra consumului şi zgomotului din interior. Dar probabil că aspectul consumului va fi unul mai puţin important pentru cineva care este dispus să dea pe o Laguna Coupe suma de…
Dar vedem pe pagina următoare cât.