Renault Clio RS Facelift – Analiză financiară

Surprinzător pentru unii,
nimic din acestea nu s-a confirmat. Atunci când
am testat prima dată noul Renault Clio RS Facelift, am fost,
practic, primii care am mers cu ea – aş putea spune că noi ne-am
ocupat de rodajul maşinii… Acum, însă, maşina trecuse deja de
prima revizie, avea peste 10.000 de km parcurşi în regim de
test-drive cu un hot-hatch. Adică o tortură continuă.

Chiar dacă veneam după un test cu o maşină mult mai puternică,
un
Infiniti FX50S, Clio RS Facelift a reuşit să-mi pună un zâmbet
pe faţă. Să fi fost oare de la scaunele confortabile sau de la
zgomotul evacuării combinat cu plăcerea de a schimba treptele din
nou, nu ştiu.

Maşina
mergea ca în prima zi, cu un motor care ajunsese la
performanţe maxime şi o uzură aproape imposibil de
observat. Singura schimbare sesizată a fost reprezentată de o serie
de greieri puţin mai accentuaţi, un lucru de înţeles având în
vedere suspensia rigidă şi şoselele din România.

Din păcate, weekendul ploios nu m-a lăsat să vă ofer câteva poze
mai interesante (dar pe care le puteţi regăsi în
primul test cu Renault Clio Sport Facelift), însă mi-a permis
să testez peformanţele micuţului bolid pe un asfalt ud. Şi
acesta e la fel de impresionant ca pe unul uscat. E
adevărat că acceleraţia în primele două trepte nu mai este posibilă
fără intervenţia ESP-ului, însă ţinuta de drum este încă la cote
înalte.

Atenţie, însă, că în asemenea situaţii limita este mult mai
înşelătoare şi sunt şanse foarte mari ca un derapaj să se
transforme într-o sarcină mult prea mare pentru ESP.
Partea plină a paharului este că, odată ce înveţi maşina, poţi
folosi aderenţa scăzută ca un factor ajutător în sesiunile de
distracţii. Direcţia, cutia de viteze şi volanul te bucură la fel
ca în prima zi

Iar la acestea se
mai adaugă ceva:
consumul

Pagini: 1 2 3 4