Primul lucru pe care mi l-a inspirat interiorul noii KIA Rio când m-am aşezat la volan a fost impresia de calitate mult mai bună decât mă aşteptam de la o maşină ieftină. Plasticele bordului au o textură şi un aspect plăcute, iar designul general mizează pe simplitate şi eficienţă.
Butoanele de pe volan sunt bine gândite şi judicios plasate (mai ales cele din partea inferioară, o idee excelentă), în timp ce stilul mai clasic al lor te introduce într-o ambianţă curios de sportivă. Aş putea blama puţin doar afişajul digital central cam învechit, dar care, pe de altă parte, oferă informaţii foarte lizibile.
Consola centrală e generoasă, iar butoanele sunt mari şi cu inscripţii foarte lizibile, uşurând mult acomodarea cât mai rapidă cu toate comenzile. Pe modelul de test nu era disponibilă opţiunea sistemului de navigaţie cu ecran tactil de 7 inch şi cameră pentru mersul înapoi (cu un preţ de numai 967 euro), dar, nefiind un ahtiat după gadgeturi, nu m-a deranjat lucrul ăsta.
Mai ales că micul display central beneficiază şi el de o lizibilitate excelentă, iar butoanele sunt ergonomic plasate. Totuşi, navigarea prin meniu e mai greoaie astfel – dar, hei, să nu uităm că suntem în clasa mică, deci nu-şi au rostul pretenţiile prea ridicate.
Foarte deştept gândite butoanele pentru climatizare, care, pe lângă uşurinţa în utilizare, au şi un oarecare aer de „maşini de altă dată”, arătând ca nişte clapete. Iar displayul, din nou, e lizibil, chiar dacă afişajul pare cam învechit. Am realizat, ulterior, că această culoare portocalie a indicaţiilor contribuie la o atomsferă sportivă în timpul condusului.
Un lucru inedit şi nu neapărat util este locaşul plasat în dreapta consolei – în mod normal, acolo este un spaţiu de stocare, dar, în cazul maşinii de test, vorbim de un mic sertăraş, al cărui rol e… să-ţi pui poza! Nu glumesc, poţi pune orice imagine vrei tu, dar să nu depăşească dimensiunile de 52×52 de milimetri. Oare pentru a descuraja agăţarea iconiţelor de oglinda retrovizoare?…
Din punct de vedere al micilor spaţii de depozitare, avem două suporturi de băuturi pe tunelul central, un spaţiu bun pentru o poşetă (sau scrumieră, sau iPod) la baza consolei centrale, unde sunt plasate şi mufa USB sau priza suplimentară de 12V, precum şi o cotieră între scaune, cu un buzunar suficient de încăpător. Mai pot adăuga buzunarele din uşi, bine gândite pentru sticle şi destul de spaţioase pentru alte nimicuri.
Portbagajul are o capacitate de circa 290 de litri, în media clasei mici, dar are o mică „găselniţă”: sub planşeu mai beneficiază de un spaţiu de circa 5 cm înălţime, iar în interiorul roţii de rezervă mai este amenajat un mic buzunar, bun pentru trusa de scule şi de prim ajutor. Spătarul se rabata fracţionabil facil, iar spaţiul astfel degajat ajunge la puţin peste 900 de litri, din nou în media clasei mici.
Per total, habitaclul lui KIA Rio mi se pare reuşit, fără a încerca să devină un etalon în nici o privinţă. E, pur şi simlu, o maşină cu un interior plăcut pentru clasa mică.
Dar uite butonul „ENGINE START STOP” – să vedem ce se întâmplă dacă îl apăsăm, pe pagina următoare