Porsche Cayman – test in Spania

Autor: Bogdan Alecu 25 mart. 2009 Test drive

De obicei, asemenea caracteristici însumate nu par să fie compatibile. Dar, atunci când vorbim de Cayman, situaţia se schimbă. Deşi pasionaţii mărcii, care preferă electronicii mecanica, nu sunt de acord cu introducerea butoanelor de modificare a “temperamentului” maşinii, chiar acestea fac deliciul unei călătorii în cockpitul lui Cayman S.

Ceea ce diferenţiază Cayman de alte modele sport este faptul că poate rula fără probleme cu 70 km/h în treapta a şaptea, în limitele unui consum mediu de sub 7 litri/100 km şi la un nivel al turaţiei de 1.100 rpm, dar şi cu 200 km/h, în aceeaşi treaptă, însă la peste 3.000 rpm.

Chiar şi în acest ultim caz, graţie noului sistem de injecţie directă, motorul nu exagerează în privinţa consumului de combustibil. În plus, când utilizezi Launch Control, maşina poate accelera de la 0 la 100 km/h în 4,9 secunde, nu în 5,1 ca în modul normal.

Ceea ce face totul posibil se numeşte Porsche Doppelkupplungsgetriebe sau, pe scurt, PDK – noua transmisie automată secvenţială cu dublu ambreiaj, care înlocuieşte vechea Tiptronic S. Asta înseamnă două cutii de viteze într-una singură; pe scurt, o cutie conţine treptele 1, 3, 5, 7, iar cealaltă treptele 2, 4, 6.

În timp ce este cuplată treapta a doua, a treia aşteaptă momentul în care să “intre în acţiune”. Acest sistem, care există la Porsche din anii 80 dar nu a fost pus în aplicare decât pe maşinile de curse, permite schimbarea foarte rapidă a treptelor, fără “goluri”. Astfel, acceleraţia de la 0 la 100 km/h este cu 0,1 secunde mai rapidă decât în cazul cutiei manuale şi cu cel puţin jumătate de litru mai economică atunci când vine vorba de consum.

Şi dacă tot am deschis subiectul “consum”, unul foarte delicat atunci când vorbeşti despre maşini sport – care pot fi considerate oricum, numai prietenoase cu mediul nu –, ei bine, acesta este întotdeauna un subiect ocolit de oficialii companiei producătoare. În acest caz, însă, nu a fost nevoie.

Datorită cutiei PDK, reuşeşti să conduci mai economic. Spre exemplu, dacă în cazul unei cutii manuale ai fi tentat să mergi mai turat, pentru a beneficia din plin de caracterul sport al maşinii, în modul normal, PDK este de părere că ar fi normal ca turaţia motorului să nu depăşească 2.000 rpm atunci când rulezi pe autostradă (şi respecţi limitele de viteză).

Astfel, pe parcursul testului, consumul mediu nu a depăşit pragul de 15 litri de combustibil la suta de kilometri, în condiţiile în care nu am abuzat de pedala de acceleraţie. În final, trebuie să menţionez faptul că noul Cayman are un preţ de pornire de 53.461 de euro cu TVA, în timp ce Cayman S, modelul testat, pleacă de la 65.186 de euro, preţ mai mult decât corect, mai ales că maşina este mai ieftină decât un BMW M3 şi chiar mai plăcut de condus.
 

După ce Porsche a uimit prin anunţarea primului său model echipat cu motor diesel – SUV-ul Cayenne –, el a făcut publice şi versiunile restilizate ale Cayman şi Boxter. Sunt modele entry-level produse pentru a-i atrage pe cei ce nu-şi pot permite un 911 sau nu doresc un automobil cu motor spate, ci unul cu propulsor central.

Din punctul de vedere al designului, Porsche nu a fost niciodată faimos pentru adoptarea de soluţii extreme, ci mai degrabă pentru cât de conservator este. Astfel, la prima vedere, noul Cayman facelift nu diferă prea mult de modelul anterior.

Desigur, avem stopuri cu leduri (care au fost redesenate), faruri noi şi un spoiler spate reproiectat, dar acestea reprezintă doar nişte mici detalii menite a întări ceea ce se ştia deja: când este proiectat un nou Porsche, e proiectat de la bun început exact cum trebuie. O filosofie care nu prea lasă loc de îmbunătăţiri ulterioare.

Dacă la exterior Porsche Cayman nu poate fi considerat un model foarte “emoţional”, în habitaclu situaţia se schimbă, în special atunci când urmărim turometrul – dar şi cronograful amplasat pe consola centrală, în cazul în care optăm pentru pachetul Chrono.

Pe de altă parte, la vitezometru trebuie să fii foarte atent. Cutia schimbă lin, aşa încât, în numai câteva secunde, depăşeşti tot ce înseamnă limită de viteză. Cum era de aşteptat din partea unui Porsche, la 220 km/h pe autostradă e ca şi cum ai conduce un Passat cu 80 km/h.

Scaunele sport tari, dar în acelaşi timp confortabile, îţi oferă doar un indiciu despre felul cum te-ai simţi într-o maşină de competiţie fără a-i “testa” şi părţile negative. De îndată ce roteşti cheia de contact, amplasată în stânga volanului, trezeşti “monstrul” la viaţă.

Îi auzi imediat mârâitul, care te sperie, dar în acelaşi timp te şi face să-l scoţi la o tură. Spre deosebire de majoritatea maşinilor, Cayman nu are motorul amplasat în faţă sau în spate, ci central. Sau mai bine spus în spatele tău – soluţie ce pare a fi perfectă dacă de gândeşti că un Cayman S se adresează în primul rând pasionaţilor, care vor nu doar să “audă”, ci şi să “simtă”.

Introduci maneta schimbătorului automat PDK în D şi apeşi acceleraţia până la fund. Aproape imediat, acul turometrului începe să urce, în timp ce coloana sonoră oferită de propulsorul boxer cu şase cilindri îţi trezeşte la viaţă instinctele de pilot de Formula 1.

Iar când rulezi în modul Sport cu suspensia întărită, nimic nu e mai distractiv decât să ataci drumurile virajate amestecate cu linii drepte, pe care le parcurgi cu motorul turat la peste 5.000 rpm, în timp ce acul vitezometrului depăşeşte rapid pragul de 200 km/h.

Deşi avem de-a face cu o maşină sport prin excelenţă, cuvântul care ar descrie cel mai bine Cayman S ar fi “polivalenţă”. Automobilul poate fi paşnic, liniştit, economic şi spaţios atunci când e condus prin oraş, dar devine vulcanic, spectaculos şi temperamental în momentul când e solicitat “la limită”, pe drumuri virajate de munte


Urmărește Promotor.ro pe Google News




Comentarii
Inchide