De-a lungul istoriei, Peugeot s-a dovedit a fi o marcă destul de stylish, cu aspiraţii premium şi un pedigree sportiv. De cealaltă parte, Citroen s-a bazat mai mult pe ideile novatoare şi pe designul futurist. În cazul de faţă, desebirile dintre cei doi constructori francezi nu au o foarte mare importanţă, deoarece aici vom vorbi “tehnic” despre o singură maşină. Atât C-Crosser, cât şi acest Peugeot sunt unul şi acelaşi automobil – alături de Outlander-ul celor de la Mitsubishi.
Însă, dintre toate trei, “Leul” este cel mai uşor de recunoscut. Cu o grilă a radiatorului imensă şi o siglă vizibilă probabil şi din spaţiu, Peugeot 4007 se poate mândri cu titlul de cel mai individualist membru al parteneriatului PSA-Mitsubishi. Aşa că puneţi-vă întrebarea: “Dintre cele trei SUV-uri, pe care l-ar conduce Agentul 007?” Mda…
Trecând nu foarte subtil mai departe şi direct la volanul lui 4007, trebuie remarcat că ai de-a face cu unul dintre puţinele SUV-uri despre care poţi spune că e uşor de manevrat prin oraş. Dimensiunile sale sunt suficient de generoase pentru a te face să te simţi bine (la modul superficial), mai bine decât în crossovere sau MPV-uri, însă maşina în sine nu este atât de mare încât să te intimideze atunci când vine vorba s-o parchezi lângă bloc.
Din punctul meu de vedere, este exact genul de SUV cu care poţi trăi zi de zi fără nici un fel de probleme. Să nu mă înţelegeţi greşit… Iubesc bolizi precum BMW X5, Mercedes ML sau Audi Q7 la fel de mult ca oricine, însă când mă aflu la volanul unuia şi-mi dau seama că binevoitorii mei vecini au… binevoit să ajungă acasă cu toţii înaintea mea, lucrurile iau o întorsătură nefastă, iar vocabularul meu o ia razna.
Prima seară alături de 4007 a fost perfectă. Cei 4,6 metri lungime au încăput perfect între un Tico şi RX350-ul unui vecin, care a doua zi dimineaţa m-a întrebat dacă 4007 se apropie ca preţ de Lexus-ul său. Ha? Am dat din cap că “NU” şi am plecat la lucru cu un zâmbet satisfăcut şi cu gândul că aş face bine dacă m-aş muta de la bloc.
Mergând mai departe, fie prin traficul urban, fie pe binecunoscutul DN1, 4007 s-a dovedit a fi un bun însoţitor, cu o ţinută de drum mai clar axată pe confort decât cea a Outlander-ului. Faţă de fratele său japonez, 4007 beneficiază de câteva modificări minore la direcţie, suspensii, amortizoare şi la sistemul de frânare. Diferenţele se sesizează destul de greu şi chiar nu ar trebui să influenţeze decizia de cumpărare a potenţialilor clienţi.
În schimb, motorul de 2,2 litri HDi şi 156 de cai-putere reprezintă un motiv solid pentru a alege un 4007 şi nu un Outlander… cel puţin deocamdată. Cifrele sunt aceleaşi ca şi în cazul lui C-Crosser. De la 0 la 100 km/h se ajunge în 9,9 secunde, iar viteza maximă este de 200 km/h – depăşirile find suficient de lejere indiferent de viteza de rulare.
Preţul modelului testat e de aproximativ 33.000 de euro DDP, sumă pentru care se oferă aer condiţionat automat, 8 airbag-uri, computer de bord, ESP, geamuri electrice, radio-CD cu MP3, jante de 16” şi proiectoare de ceaţă. Cu alte cuvinte, 4007 este, în medie, cu vreo 1.500 de euro mai ieftin decât C-Crosser sau Outlander cu motorizare şi dotări similare. Ceea ce înseamnă că, faţă de aceste modele, Peugeot 4007 reprezintă o achiziţie superioară din punct de vedere financiar. Faptul că şi arată mai “in your face” nu este decât un motiv în plus pentru a-l lăuda ceva mai tare.