Parfumul maturităţii – Porsche 911 Carrera Cabrio PDK
Vorbim de acelaşi şasiu, cu modificări de setare la
suspensie. Lucru care se simte şi se simte în bine. Apoi una dintre
marile noutăţi o reprezintă propulsorul boxer de 3.6 litri
răcit cu lichid care beneficiază de aportul injecţiei
directe. Fără nici un dubiu este un propulsor fabulos, dar
acum vine cu un bonus semnificativ când vine vorba de consum. Iar
apoi evident este vorba de revoluţia numită PDK, o cutie de viteze
cu dublu ambreiaj cu şapte trepte. Plus un mic upgrade la
nivelul sistemului de frânare care se traduce prin adoptarea
discurilor de la Carrera S.
Am trecut în revistă evoluţia, cum se traducea ea în senzaţii.
La nivelul designului 911 a rămas aceiaşi scânteie care inflamează
reveriile. Nu pot descrie mai bine linia caroseriei decât un copil
care a traversat strada prin faţa mea ţinându-şi mama de mână.
„Mama! Uite!” Inocenţa unui copil nu poate fi „cumpărată”,
sinceritatea lui este dezarmantă. Anii s-au dizolvat şi m-am
regăsit pentru o fracţiune de secundă ţinându-mi mama de mână şi
agitându-mi mânuţele în aer….Mama! Uite! A fost una dintre cele
mai complete definiţii ale unei caroserii, şi îi mulţumesc
puştiului pentru clipa de pe trecerea de pietoni.
Interiorul este rigoare şi mai are un oarecare minus. Este
extrem de sensibil la configurare. Nu este vorba de calitatea
materialelor, asamblare sau finisare. Face parte din interioarele
care pot fi distruse sau ridicate la nivel de artă doar printr-o
alegere inspirată sau nu a cromaticii. Extrem de sensibil la acest
capitol, dar pe undeva acesta este şi farmecul acestuia, nu cumperi
un kilogram de roşii din piaţă, cumperi un Porsche. Puţină
implicare. Poziţia la volan este supremă, dedicată exploatării
fiecărui gram de tehnologie ascuns în caroserie. Volanul oferă o
priză bună, dar întotdeauna este binevenit unul din Alcantara.
Deşi poziţia la volan este perfectă, aş amenda puţin
scaunele de serie care nu oferă un suport lateral prea
bun, iar asocierea cu tapiţeria de piele conduce la mici
alunecări din scaun în cazul unui ritm mai alert pe secţiuni
virajate. Uşor dezamăgit de grila manuală a cutiei PDK, nu
mă aşteptam ca într-un Porsche selecţia treptelor în regimul manual
să fie contra naturii, adică plusul în sus şi
retrogradarea spre şofer. Nici comenzile de pe volan nu sunt de
mare ajutor, destul de confuz sistemul cu tastele pentru plus şi
minus.
Dar recent Porsche a renunţat la acest detaliu şi a adoptat
sistemul clasic cu clapete, cel puţin există această opţiune. Un
alt detaliu extrem de important când vine vorba de 911 cabriolet
este capotarea şi decapotarea. Comenzile sunt amplasate pe tunelul
median, lângă frâna de staţionare, ergonomice şi intuitive. Un plus
pentru faptul că operaţiunea poate fi realizată şi în mers până la
30 km/h şi este suficient de rapidă pentru a fi realizată la
staţionarea de la un roşu.
Chiar dacă Porsche menţine soft topul, un detaliu care aduce
infinit de mult şarm modelului, nivelul zgomotului la
interior este extrem de mic, foarte bine insonorizat. În
habitaclu ajunge doar sunetul propulsorului, ingredientul
obligatoriu pentru un astfel de model. Iar sunetul unui boxer este
senzaţional indifernt că este savurat la ralanti sau la 7.000 rpm.
Rularea cu maşina descoperită este ingredientul magic al acestui
model. Motorul este mult mai prezent, iar cel de la volan nu este
deranjat de turbulenţe. Se poate rula extrem de comod
cabrio până pe la 120 km/h cu geamurile laterale ridicate şi
dispozitivul de reducere a turbulenţelor montat în spatele
scaunelor faţă. Apropo de scaune, mai trebuie menţionat că
911 Cabrio este un model cu două locuri, deşi în fişa tehnică este
trecut 2+2. Stapontinele din spate sunt pentru cazuri de
urgenţă.