Opel Meriva – Test în România

Am folosit Meriva extensiv timp de un weekend, timp în
care am transportat mulţi membrii ai familiei. Văzând
poziţionarea clanţelor pe portierele spate, toată lumea se aştepta
ca acestea să culiseze spre spate. Mare era uimirea când rămâneau
practic cu portiera în mână aceasta deschizându-se invers. Astfel,
accesul la locurile din spate este mai facil, mai ales într-o
parcare aglomerată. De asemenea, este mai uşor să pui un copil în
scaunul special cu ajutor acestui tip de portieră. Faţă de un
automobil normal, deschidera uşilor se face mult mai amplu la
Meriva. 84 de grade faţă de 64 grade cât este normal. Portbagajul
este suficient de mare pentru o familie normală, iar plasa de
bagaje este foarte practică pentru obiectele mici.

Linia de design aleasă pentru a doua generaţie a modelului
Meriva o introduce în marea familie Opel. Alături de Corsa, Astra
şi Insignia. Meriva are acum un calandru familiar şi o
linie laterală interesantă. Se remarcă „cuta” de pe
portiera spate, element ce atrage atenţia. Interiorul este la
standardele actuale Opel. Calitatea materialelor nu ne-a dat pe
spate, dar este mult mai bine decât în trecut. Modelul nostru avea
display-uri monocrome, ce dau un aer „învechit”. Dacă se poate,
optaţi pentru display-ul color. Foarte bun sistemul Bluetooh, ce
permite conectarea telefonului. Are comenzi pe volan şi este foarte
simplu de folosit. Un plus şi pentru sistemul de senzori de parcare
faţă/spate cu tonalitate diferită. Orice parcare devine o joacă de
copil. În continuare, Opel preferă consolele centrale cu
foarte multe butoane, prea înghesuite pentru gustul meu. Dar faţă
de Insignia, parcă au ceva mai multă logică.

Primul contact cu Meriva a fost în Germania la testul
internaţional. A fost prima experienţă cu portierele
denumite FlexDoors. Opel a reinventat „apa caldă” cu
portierele care se deschid invers, dar a avut curajul să o
facă.

Uşile „suicide” era folosite pe scara largă în anii de început
ai automobilului. Toate portierele de pe o maşină a vremii se
deschideau în acest mod. Apoi s-a renunţat la acest concept
datorită limitărilor impuse de siguranţă din anii ’50.

De curând doar mărci ca Rolls-Royce şi Mazda au mai avut curajul
să readucă acest gen de portiere în producţia de serie într-o formă
sau alta. Opel însă le-a pus pe un model de serie mare.

Meriva este un succes în Europa pentru constructorul din
Russelsheim. Prima generaţie Meriva s-a vândut în peste un
milion de exemplare în cei şapte ani de existenţă. A doua generaţie
vrea să continue pe acest drum. Pentru a îşi menţine baza de
cumpărători din Europa, Meriva a crescut în dimensiuni. Este acum
mai mare dar îşi păstrează statutul de monovolum compact. Este
ideală pentru o familie cu maxim patru persoane. Locurile din spate
sunt culisabile şi rabatabile iar între scaunele din faţă avem o
şină de aluminiu pe care se pot pune tot felul de accesorii. În
cazul maşinii noastre de test, am avut o cotieră culisabilă iar sub
ea un fel de tăviţă.

Dimensiunile exterioare o fac ideală în oraş. Pentru un
monovolum, te mişti foarte uşor şi poate fi parcată lejer oriunde
datorită senzorilor de parcare faţă/ spate. Singurul lucru
care necesită un pic de obişnuinţă este ampatamentul lung de 2,6
metri. Faţă de maşinile pe care le-am condus în Germania, modelul
de 1,4 Turbo 120 CP experimentat în România avea o direcţie destul
de grea. Excelentă la drum lung, în oraş îşi cere tributul la
parcări. Poziţia la volan este un pic ciudată, parcă stai prea sus
faţă de pedale. Dar te obişnuieşti după o zi la volanul
Merivei.

Pagini: 1 2