O maşină de oraş surprinzătoare: Suzuki Alto

Când am pornit motorul lui Suzuki Alto, am rămas mai întâi puţin surprins
de zgomotul tărăgănat, iar apoi foarte surprins de
zguduirile pe care le simţeam în scaun. După care mi-am
amintit brusc de faptul că Alto are sub capotă un motor în 3
cilindri.

Ceea ce înseamnă, în primul rând, o echilibrare precară faţă de
un motor în 4 cilindri. Aşa că vibraţiile mai mult decât
perceptibile sunt un lucru pe care trebuie să îl accepţi în cazul
lui Alto, la ralanti. Cu puţin umor, e ca şi cum ai
beneficia de un mic masaj la fese şi în zona lombară în
timp ce stai la semafor…

O dată pornit la drum, vibraţiile se estompează, dar
creşte altceva: nivelul acustic al motorului.
Maşina este destul de slab insonorizată, iar micul propulsor de 996
cmc vociferează suficient de mult la apăsarea pedalei de
acceleraţie. Zgomotul interior contribuie pur şi simplu la naşterea
unei stări de agitaţie a celui de la volan.

Însă principalul factor responsabil pentru această agitaţie este
altul. Şi anume comportamentul maşinii şi răspunsul la
apăsarea pedalei. După câteva sute de metri, am oprit şi
m-am mai uitat o dată la datele tehnice: 68 CP. Nu se poate. Am
pornit iar şi după câteva sute de metri am oprit iar. Am deschis
capota motorului, dar nici urmă de turbo.

Ce se întâmplă? Ei bine, Suzuki Alto pur şi simplu e
uimitor de prompt în accelerare, raportat la aşteptările
pe care le ai de la un motor aşa de mic. Dacă mai punem în ecuaţie
şi starea de agitaţie datorată zgomotului şi vibraţiilor, pot spune
că Alto mi-a scos din umbră personalitatea de mic şofer maniac, de
care credeam că scăpasem.

Nicidecum. Alto mi-a arătat că nu m-am maturizat, în a treia
depăşind deja 60 km/h fără nici un efort. Lipsa
turometrului te face să conduci „după ureche” – adică ascultând
turaţia motorului şi intuind care e momentul propice să
schimbi treapta. Cum cuplul maxim de 90 Nm se obţine pe la 3.400
rpm, Alto îţi cam „sugerează” să îl ţii în ture. Vei fi temperat
doar de schimbătorul cam moale, insuficient de precis.

Păcat doar că acest răspuns al motorului nu este însoţit şi de o
direcţie mai fermă şi mai precisă. În oraş nu este un minus aşa de
mare, fiind uşor să te înţelegi cu servodirecţia, însă la
viteze de peste 100 km/h, la drum mai lung, se impun permanente
corecţii ale volanului, Alto fiind şi destul de sensibil
la vânt lateral.

Suspensiile oferă un compromis interesant între confort
şi stabilitate, dar nu reuşesc să stăvilească un caracter
subvirator foarte pronunţat. Nici nu e de mirare, maşina având doar
930 kg, iar suspensiile privilegiază confortul. Prin urmare, nu
recomand adoptarea unui stil jucăuş, cu manevre bruşte, chiar dacă,
repet, promptitudinea uimitoare a micului propulsor îl scoate pe
Aghiuţă din tine.

Despre frâne pot spune că sunt pur şi simplu
normale pentru o maşină de oraş cum este Suzuki Alto.
Eficienţa lor este medie, iar rezistenţa la oboseală destul de
redusă. Frânarea bruscă de la circa 60 km/h nu pune probleme, însă
de la 100 km/h stabilitatea pe traiectorie este destul de serios
afectată. Ceea ce înseamnă că, la drum lung, este necesară o doză
mai mare de atenţie.

Per total, Suzuki Alto mi-a demonstrat că este un
specialist al mediului urban, având acceleraţii fulminante
de la semafor – pot să mă „laud” că m-am luat la trântă cu nişte
bavareze sau modele cu motoare V6 şi V8? Involuntar, fireşte! Iar
gabaritul redus şi vizibilitatea bună îi conferă o foarte bună
manevrabilitate, Alto având şi un diametru de bracaj excelent, de
numai 9 metri.

Practic, Suzuki Alto m-a făcut să mă simt ca un pizza
delivery guy foarte grăbit, deşi nu mă grăbeam nicăieri.
Zgomotul motoraşului e de vină – nu sună sportiv, dar are o
rezonanţă care îţi pune în mişcare adrenalina şi, brusc, străzile
şi bulevardele devin locul tău de joacă.

Să vedem cât de mult te costă această
joacă.