Nissan Qashqai + 2
Nu am fost fascinat de model la apariţie, ba chiar l-am ignorat. Abia dacă i-am aruncat o privire în parcarea redacţiei, de parcă ştiam totul despre el. Poate atunci m-a îndepărtat de el linia caroseriei, uşor prea feminină pentru unul ca mine, care preferă sobrietatea unui Patrol, Pathfinder sau Navara. Dar cum s-a ivit din nou ocazia de a scoate la plimbare un Qashqai, m-am oferit s-o fac eu, pentru a-mi contura o imagine exactă asupra modelului. Că a venit la pachet cu două locuri în plus, mai bine.
Dacă eşti obişnuit cu linia lui Qashqai, ceva nu mai pare în regulă la versiunea plus 2. Aceeaşi caroserie, dar trecută parcă printr-un filtru Disney, care o mai lungeşte puţin. Diferenţa e vizibilă la ampatament, care a crescut cu 135 mm, ajungând acum la 2.765 m. A crescut şi lungimea totală, la 4.526 m – un plus de 211 mm faţă de versiunea cu cinci locuri.
Cam aşa arată Qashqai plus doi dacă îl analizăm matematic. Estetic vorbind, se poate nota prezenţa unui al treilea geam lateral ceva mai generos dimensionat, pentru a-i bucura cu lumină şi pe cei doi copilaşi de pe bancheta din spate (cam la atâta se rezumă cele două locuri care se identifică acum cu plus 2). Cine îşi imaginează că în portbagaj poate găzdui două persoane mature se înşală. Pe distanţe scurte, poate fi exersat şi acest sport, dar atât.
Din punct de vedere practic, pot fi apreciate portierele spate, care au fost dimensionate mai generos, pentru a facilita accesul pe al treilea rând de scaune. Modelul de la test avea cam tot ce se poate comanda opţional, inclusiv plafon panoramic. Sincer, nu am simţit nevoia a ceva în plus. Cred că nici dacă ar fi lipsit o parte dintre dotări nu aş fi fost supărat. Maşina este extrem de prietenoasă, de amabilă cu proprietarul în viaţa de zi cu zi.
Îmi este imposibil să nu-l raportez pe Qashqai la Koleos-ul pe care l-am avut la anduranţă. Am regăsit aceeaşi ambianţă interioară care are puterea de a-ţi readuce pacea în suflet după ce te-ai aflat în pragul unei crize de nervi.
Aceasta ba urcă o treaptă, ba retrogradează una, dar te obişnuieşti până la urmă şi ajungi să te împaci cu ea. Suspensia filtrează bine şi e relativ silenţioasă, zgomotele de la trenul de rulare ajungând în habitaclu mult atenuate. Deşi modelul a crescut în dimensiuni, nu am sesizat probleme de rigiditate a structurii, fapt ce trădează o implicare mai profundă a inginerilor de la Nissan în realizarea acesteia decât poate părea la prima vedere.
Direcţia e plăcută, chiar uşor masculină prin gradul de asistare. Şi consumul este unul care pledează în favoarea modelului – sub 9 litri în medie la 100 km în mediu urban. O maşină care poate nu impresionează prin design, dar este extrem de prietenoasă şi versatilă.