Porneste-i
V6-le de 3.5 litri şi 252 cai putere şi vei fi instant încântat de
simfonia acestuia. Turează-l câtuşi de puţin şi va suna agresiv,
poate mai agresiv decât ar fi cazul. Totuşi, la cele aproape două
tone ale sale, Murano ar fi putut beneficia de câţiva cai putere în
plus. Măcar 300.
Mai ales pentru că transmisia CVT nu mi s-a părut a fi senzaţional
de rapidă, iar performanţele sale în linie dreaptă sunt similare cu
cele ale unor SUV-uri mult mai mari, mai grele şi cu nu mult mai
mulţi cai putere în plus.
Direcţia oferă şoferului suficient de mult feedback încât acesta să
capete încredere până şi pe viraje abordate agresiv, cu electronica
decuplată şi spatele „ieşit pe exterior”. În schimb există destul
de mult ruliu iar mersul exagerat de sportiv nu este tocmai
indicat. Noi n-am mers cu ea decât pe zăpadă şi ploaie unde
sistemul de tracţiune integrală s-a descurcat exemplar, iar
creierul electronic a ţinut-o permanent în „lesă”. Bravo
Nissan.
Apropo de performanţe, undeva pe la 3000rpm este un fel de zona
moartă deoarece ai nevoie să treci de acest prag pentru a scoate
tot ce poţi din propulsorul V6. Are momente în care pare a fi
suficient de rapidă, şi momente în care parcă nu te-ai bagă cu ea
în depăşiri scurte. Per total ai puţin din flair-ul unui
370Z…atâta timp cât inchizi ochii, turezi motorul şi te uiţi fix
la sigla de pe volan atunci când îi deschizi.