Mitsubishi Lancer Sportback – test în RO

Era şi normal, nu? Doar modelul se numeşte SPORTback. De aceea ţinuta de drum a fost realizată în deplină armonie cu numele modelului. Suspensia fermă, direcţia pe măsură cu o precizie foarte bună, plus jantele de 18 inch, contribuie toate la un comportament cu accente sportive, care ţipă totuşi după drumuri de calitate.

Asta pentru că un traseu plin de gropi şi denivelări nu îţi va face plăcere, chiar dacă Mitsubishi Lancer Sportback se descurcă onorabil şi în asemenea condiţii, mai ales dacă ne gândim că jantele de 18 inch vin cu un talon destul de mic al cauciucului. Ceea ce înseamnă confort redus şi risc mare de probleme la impactul cu un crater mioritic.

Poziţia de condus este joasă, dar ar mai fi avut loc de îmbunătăţire prin montarea unor scaune cu un suport lateral mai bun şi prin prezenţa unui volan cu piele perforată, ce oferea o aderenţă mai bună. Schimbătorul de viteze are o formă inedită, fiind acoperit în totalitate cu piele, oferind o timoniere bună, cu mici probleme la schimbarea în treapta a 3-a, ce va necesita probabil doar puţină obişnuinţă din partea şoferului.

Motorul de 1,8 litri şi 143 CP este cuplat cu o transmisie manuală cu doar 5 trepte, care, chiar dacă se achită foarte bine de sarcinile dinamice, nu ar fi stricat să mai aibă o treaptă în plus, pentru un consum mai redus.

Şi, dacă tot am ajuns la acest capitol, trebuie să amintim că am remarcat un apetit crescut pentru combustibil, care nu poate fi explicat în totalitate de sfârşitul perioadei de rodaj în care se afla modelul. De altfel, consumul, chiar şi la drum lung, foarte greu scade sub 8 litri la fiecare sută de km, greutatea de aproape o tonă şi jumătate făcându-şi simţită influenţa.

Şi nu doar aici, ci şi la virajele abordate în forţă, acolo unde masa destul de ridicată se simte, atenţionându-te că, deşi limita este destul de departe, nu este bine să treci de ea. Nici reprizele sau acceleraţia de la 0 la 100 km/h de doar 10,6 secunde nu sunt avantajate de kilogramele în plus.

Un aspect care m-a impresionat a fost, însă, silenţiozitatea motorului. Practic, la ralanti este aproape imposibil să-ţi dai seama că aceasta funcţionează, vibraţiile fiind inexistente, doar un uşor zgomot fiind perceptibil dacă în jur este linişte perfectă.

Dar este acesta un argument suficient pentru a cumpăra maşina?