Mitsubishi Lancer Sportback – test în RO

Multe diferenţe faţă de versiunea sedan la interior nu sunt. Este adevărat, avem o banchetă rabatabilă, un volum al portbagajului de 344 de litri, tipic pentru un hatchback, dar care poate ajunge şi până la 1394 de litri. În rest, toate-s vechi şi nouă toate.

Asta pentru că interiorul maşinii de test, care avea doar câţiva kilometri la bord atunci când am ridicat-o, este în mare măsură identic cu cel regăsit şi pe varianta Sedan, testată anul trecut, care avea până şi acelaşi motor. Reamintim aşadar de ergonomia exemplară, volanul cu numeroase butoane uşor de acţionat, ceasurile de bord lizibile şi comenzile pentru tempomat la îndemână.

Modul inedit de reprezentare grafică a computerului de bord combină multe informaţii cu desene care nu sunt tot timpul precise, gradaţia unor elemente precum temperatura apei nefiind afişată permanent, iar, atunci când se întâmplă asta, paşii de trecere de la o valoare la alta fiind destul de mari.

Ampatamentul maşinii nu este pe măsura lungimii sale, fiind încadrat, de data aceasta, uşor în clasa compactă, iar acest lucru se vede chiar şi în interior. Spaţiul pentru pasagerii din spate, atât pentru picioare, cât şi pentru cap, nu este atât de mare pe cât te-ai aştepta dacă ai privi proporţiile maşinii din exterior, dar suficient pentru a asigura o călătorie confortabilă.

Asamblarea elementelor de decor interior este corectă, fără jocuri exagerate sau zgomote suspecte la trecerea peste denivelări, însă într-un automobil al anului 2009 ar trebui pus mai mult accentul pe calitatea materialelor, mai ales dacă luăm în considerare concurenţa tânără, care se laudă cu acest atu.

Dar cel mai probabil nu acesta va fi criteriul esenţial după care un client va alege un Mitsubishi Lancer, pentru că modelul japonez are alte capitole unde stă foarte bine.

Ca de exemplu dinamica.

Pagini: 1 2 3