Mitsubishi Lancer EVO

Se urcă o treaptă doar la 7.000 RPM, pe modul manual singura grijă este să îţi sudezi talpa dreaptă de podea şi să comanzi treapta superioară pe roşu. Nu există timpi morţi la urcarea în treaptă şi nici la retrogradare. O dată trecut în modul manual… cutia rămâne acolo. Acceleraţiile nu sunt violente, puterea este eliberată progresiv, trăieşti cu senzaţia că ai tensiona o bandă elastică la infinit, aşa vine puterea de la propulsor asociată cu cele 6 trepte ale cutiei SST.

Pedala de frână este bine dozată, dar parcă decelerarea nu este în normele la care te-ai aştepta de la un EVO, şi parcă au tendinţa de a obosi uşor după o utilizare intensă. Pe undeva, Evolution se încadrează în tendinţa generală de a democratiza maşinile sport. Direcţia este precisă, dar nu mai are feed-back-ul de la EVO IX. Acolo parcă erai cu palma pe roţi când negociai un viraj, acum musculatura nu mai urlă de durere după 10 ace de păr. Vinovat de modul în care Evolution se încăpăţânează să menţină traiectoria este S-AWC (Super All Wheel Control).

Acesta este format din ACD (Active Centrer Differential) – diferenţial central care utilizează un ambreiaj multidisc operat de o pompă hidraulică pentru a repartiza puterea între cele două punţi. Standard, puterea este repartizată 50/50 faţă/spate. Dar acest raport poate ajunge până la 30% pe una dintre punţi, cealaltă primind 70% din putere. AYC (Active Yaw Control) utilizează un convertizor de cuplu în diferenţialul spate care poate varia puterea transmisă la fiecare roată pentru a anihila tendinţele de subvirare sau supravirare transmise de la un senzor care înregistrează acceleraţiile laterale.

Mai adăugăm ASC-ul şi ABS-ul Sport şi avem portretul unui mariaj fericit între o lume pe cale să apună, cea a bolizilor pur-sânge, şi cea care se pregăteşte să îşi impună dominaţia, a inteligenţei artificiale. Cu alte cuvinte, maşina poate căra atâta viteză pe viraje încât nu este indicat să te uiţi la kilometraj, nu face bine la psihic. Dar valoarea poate fi conştientizată de gradul de durere resimţit în zona toracică rezultat în urma împotrivirii scaunului de a părăsi pupitrul de comandă. În cazul frânărilor cu maşina destabilizată, ruperea aderenţei intervine repede, dar totul poate fi controlat.

Totul s-a terminat cu o sesiune de testare pe circuit, loc unde cutia SST s-a dovedit uşor lentă pentru potenţialul şasiului şi al propulsorului. Sunt momente în care îţi doreşti putere la ieşirea din viraje, iar aceasta vine cu o fracţiune de secundă mai târziu decât ai dori.
Nu ştiu dacă războiul dintre Mitsubishi Evolution şi Subaru WRX STi mai este unul real. Evolution a migrat spre altceva, în cazul modelului cu cutie automată.S-a cam dus şi gazul, cred că e timpul pentru o pauză de ţigară şi să îmi schimb tricoul care nu prea mai poate “înghiţi” transpiraţia… cândva, în EVO IX…

Pentru unii, doar două maşini contează anul acesta şi pentru următorii care vor veni: Mitsubishi Evolution şi Subaru WRX STi.
Despre hatch-ul cu propulsor boxer am vorbit, a venit vremea pentru “Evolution” de la Mitsubishi. Eram extrem de curios să văd ce gust îmi va lăsa preparatul “culinar” al celor de la Mitsubishi. Drumul a fost o tortură şi asta pentru că vag, undeva în fundal, se îngrămădeau amintirile de la STi. Dar imediat după aterizarea la Granada ne-am apucat de treabă. O mică şedinţă tehnică după care am pus la muncă cei 295 CP.

Sincer să fiu, nu prea am zăbovit să contemplu liniile caroseriei, nu am vrut să fiu sedus doar de formă. Acest lucru se realizează involuntar, nu pot spune că este dragoste la prima vedere, e un fel de contaminare cu un virus fără antidot. Chiar dacă ai crescut în junglă şi ai devenit sensibil doar la estetica vegetală, momentul în care ai dat cu ochii de Mitsubishi Evolution este fatal. Când ai un material brut de prelucrat excelent, aşa cum este Lancer-ul de serie, pare uşor să ajungi la ceva ce este Evolution, dar nu este chiar aşa.

De fapt, Mitsubishi a urmat drumul uşor invers acelor de ceasornic. În 2005, la salonul de la Tokyo, Mitsubishi a prezentat Concept-X, pentru ca, doi ani mai târziu, să expună la Detroit Prototype-X. Faptul că Lancer, model lansat la acelaşi salon de la Detroit în 2007 era o cizelare a liniilor obraznice afişate de Concept-X nu a fost negat de nimeni.

Atunci când s-au apucat de Evolution, niponii au formatat hard-ul pe care erau stocate informaţiile de la EVO IX, VIII, VII ş.a.m.d. Au dorit ceva cu totul nou, şi au obţinut acest lucru, de aceea ar fi bine să reţineţi că nu este vorba de EVO X, este doar Evolution.

Caroseria afişează atâta agresivitate cât să concedieze un detaşament de jandarmi menit a potoli galeriile echipelor bucureştene de fotbal înaintea unui derbi “de tradiţie”. Evolution nu îşi neagă legătura de sânge cu Lancer, aşa cum o făcea uşor în trecut. Modelul pare un exemplar care a supravieţuit unei crize de eugenism a civilizaţiei umane. Fiecare trăsătură a caroseriei este ferm conturată, dovedind sănătate. În acelaşi timp, Evolution nu se sfieşte să epateze cu detaliile care l-au făcut să iasă învingător în cursa supravieţuirii celui mai sănătos exemplar.

Pagini: 1 2