Mercedes-Benz Vito – test in RO

Un Mercedes, dar unul care nu se numără printre visele lui Sergiu. Adică Vito – un fel de autobuz, cum l-am botezat la prima vedere. De fiecare dată când am de testat o maşină diferită de cele cu care mă plimb zilnic, devin uşor euforic, pentru că, subconştient, realizez poate faptul că schimbarea îmi face bine.

Eram cam crispat la întâlnirea cu agregatul fiindcă ştiam că e vorba de Vito, însă nu de versiunea Extra Long. Cred că dramatizez puţin, dar trebuie să recunosc că mi-aş fi dorit să am la test versiunea cu ampatament mărit.

Aş vrea să amintesc faptul că modelul german se află deja la a doua generaţie, iar evoluţia de la prima la cea actuală este enormă. S-a câştigat mult în eleganţă, căci Vito a mai renunţat la aerul de utilitară, parcă prea evident pe prima generaţie.

După acest mic moment retrospectiv, trebuie să vă comunic faptul că am testat un Vito 115C. Adică versiunea cu 8 plus 1 locuri echipată cu agregatul diesel de 2.148 cmc, care furnizează 150 CP la 3.800 rpm şi 330 Nm de la 1.800 la 2.400 rpm. La prima vedere, un “biet” motoraş pentru cele 3 rânduri de banchete şi portbagaj pare puţin. Te-ai fi aşteptat la un propulsor mai solid sub minuscula capotă faţă.

Prima provocare a reprezentat-o imaginarea dimensiunilor maşinii. Uşor stângaci, am descoperit că pot circula decent fără a jena pe nimeni, iar aici trebuie să mărturisesc faptul că ergonomia postului de condus, confortul pe care îl oferă acesta şi vizibilitatea excelentă m-au ajutat enorm.

Au fost necesare câteva momente de acomodare cu rapoartele scurte ale cutiei şi de renunţare la a tura propulsorul inutil, după care am conştientizat faptul că sistemul de frânare are de făcut faţă la aproximativ 2.800 kg. Am fost plăcut surprins să descopăr că acomodarea cu modelul a durat ceva mai puţin de 15 minute.

Momentul în care am renunţat la crispare a însemnat şi debutul relaxării. Aşa am ajuns să-i înţeleg pe şoferii acestor modele, care pot acoperi zilnic distanţe impresionante. Aproape am făcut o criză de râs isteric la volan când mi-am adus aminte de efortul unora sau al altora de pe la conferinţele de presă de a ne explica evoluţiile ergonomice şi surplusul de confort. Inutil.

Încercaţi un Vito! Iar propulsorul, în viziunea mea, s-a dovedit a fi un mic Hercule. Ştie să asigure, la 160 km, un rulaj la ceva mai mult de 3.000 rpm şi ştie să consume doar 7,5 litri la sută cu 8 persoane la bord (plus vreo 300-400 kg în portbagaj) la viteza de 70 km/h.

În cazul versiunii de bază cu 8 plus 1 locuri, poate ai critica aerul cam de utilitară al interiorului, dar asta doar dacă îţi aduci aminte că ai pe volan steaua Mercedes. Iar în ce mă priveşte aş fi simţit nevoia unor senzori de parcare, pentru a nu mai transpira la fiecare manevră mai complicată, cu toate că şi asta tot o chestiune de obişnuinţă este. Nu mă aşteptam la o experienţă atât de plăcută cu Vito.