Mercedes-Benz SLK facelift – Test în RO
Între timp, SLK-ul era asociat mai degrabă cu genul de maşină cumpărată de către nevestele de fotbalişti. Era sporty, dar parcă mult prea elegantă pentru un roadster. Poate că termenul corect ar fi “subtilă”. Ei bine, nu este nimic subtil în felul în care arată acum. Din faţă, seamănă puţin cu SLR-ul, mai ales dacă o priveşti ceva mai de jos şi închizi puţin ochii, pentru a obţine efectul maxim.
În spate, există acum un deflector mai serios şi o pereche de evacuări semidreptunghiulare mai agresive decât cele de dinainte. Cât despre interior, au fost luate câteva măsuri privitoare la calitatea materialelor şi a apărut un volan nou. Dar toate acestea le ştiam deja. Nu are sens să mai vorbesc despre faceliftul în sine, ci mai degrabă despre această versiune 200 Kompressor.
Până şi la relanti există un mormăit diabolic al propulsorului, de parcă aşteaptă să calci pedala până la fund, ca să poată urla într-un fel în care un motor de numai 184 de cai-putere n-ar trebui să ştie s-o facă – senzaţia fiind mult amplificată dacă mergi cu maşina decapotată.
Direcţia este foarte precisă, iar modul în care stă maşina pe şosea atunci când îi arăţi nişte viraje şi îi porunceşti să se ducă să le înhaţe e impresionant. Te va lăsa să o faci să supravireze până şi cu ESP-ul cuplat. Nu trebuie decât să-i dai puţin curaj din pedală.
În concluzie, nu mi-ar fi deloc ruşine cu această maşină lângă oricare dintre rivalele sale directe, ba din contră. SLK-ul anului 2008 este un adevărat Mercedes-Benz şi un adevărat roadster.