Maxi-Mini diesel: Mini Countryman Cooper SD ALL4 aut.

Cel mai important lucru la Mini Countryman Cooper SD este ultima
literă: „D”. Aceasta simbolizează, evident, „diesel”, însă nu
vorbim de orice diesel, ci de reputatul motor commonrail în
patru cilindri şi cu o cilindree de 2,0 litri, de origine
BMW.

Motorul are o putere de 143 CP, adică un surplus de 32
CP faţă de dieselul de numai 1,6 litri de pe Mini Countryman Cooper
D. Poate părea o diferenţă cam mică, dacă ne gândim că e o
cilindree cu 0,4 litri mai mare. Însă, credeţi-mă, pentru acest
Countryman este suficient ca să îi confere o notă de crossover
sportiv.

Modelul de test era echipat cu o cutie de viteze
automată cu 6 trepte, ceea ce, într-o primă fază, m-a
făcut să cred că nu voi putea exploata caracterul sportiv al
maşinii. Eroare, însă, deoarece vorbim de o cutie cu un
comportament foarte bun şi un timp foarte redus de schimbare a
treptelor.

Se poate merge şi încet, dar şi foarte rapid – în stilul
kick-down, cutia se adaptează foarte rapid şi schimbarea treptelor
se face la un regim superior de turaţie. În plus, frâna de
motor intervine destul de prompt, aşa că, la frânările mai lente,
nu trebuie să te bazezi doar pe pedala de frână.

În privinţa motorului, cuplul maxim de 305 Nm este disponibil la
1.750 rpm. În practică, încă de la 1.500 rpm se simte vâna
motorului, ceea ce se traduce în reprize foarte bune pe
şosea, depăşirile fiind foarte sigure, deoarece, cum
ziceam, dacă se apasă brusc pedala de acceleraţie, maşina nu stă să
se gândească prea mult că ai nevoie de putere în momentul
respectiv.

Una peste alta, răspunsul combinaţiei motor – cutie de
viteze este unul excelent. Dar avem şi câteva lucruri mai
puţin plăcute.

În primul rând, zgomotul: nu are nici o legătură cu
sportivitatea şi este prezent sistematic în habitaclu, la
orice regim. În plus, caroseria mai voluminoasă are şi un mic rol
de cutie de rezonanţă, aşa încât şi în spate se aude ronţăitul de
diesel. Ce-i drept, a fost un motiv în plus să verific
performanţele… instalaţiei audio. Care îi va încânta pe fanii
discotecilor, pun pariu.

În al doilea rând, am o nelămurire în privinţa padelelor
de pe volan: nu sunt inscripţionate cu plus şi minus şi ambele pot
fi şi trase, dar şi apăsate. Volanul având o priză bună,
iar padelele fiind judicios poziţionate, de multe ori îţi vine să
le foloseşti – însă foarte rapid am ajuns să devin confuz: care e
pentru minus? se apasă dreapta pentru retrogradare? sau se trage
stânga pentru o treaptă superioară?

Înţeleg faptul că proiectanţii au luat în considerare
cât mai multe tipuri de clienţi, care să aleagă ce le
convine, dar, repet, chiar dacă în teorie principiul de
funcţionare al padelelor e simplu, în mers obişnuinţa este de a
folosi o mână pentru retrogradare, alta pentru o treaptă
superioară. Sau poate nu ştiu eu şi mai e şi moda cu o mână pe
volan (şi pe una dintre padele) şi cealaltă pe genunchiul perechii
de pe scaunul din dreapta? Tot ce se poate…

Apropo de volan, designul său clasic e secondat de un
bun răspuns al direcţiei, care poate fi considerată chiar destul de
tare. Precizia şi feedbackul sunt la cote foarte bune
pentru un crossover, pe şosea Countryman fiind chiar agil, deşi
poziţia mai înaltă la volan nu te îmbie să exagerezi. Nici frânele
nu dezamăgesc, având o rezistenţă bună la oboseală şi o
propmptitudine corectă în caz de urgenţă.

În privinţa suspensiei, Mini Countryman Cooper SD e o
maşină concepută mai mult pentru şosea. În general pentru
şosele mai bune, dar compromisul între confort şi stabilitate este
suficient de bun şi pe şoselele noastre. De fapt, chiar dacă la
trecerea peste denivelăr şi şine de tramvai se aude cum lucrează
suspensia, în practică şocurile sunt mult mai mici decât mă
aşteptam.

Pe de altă parte, Countryman se pretează destul de bine
pe traseele virajate, ruliul fiind moderat pentru un
crossover. Versiunea din test era cu tracţiunea integrală
controlată electronic, aceasta conferindu-i un caracter aproape
neutru maşinii. La limită, Countryman devine subvirator, dar e uşor
de controlat, mai ales că ESP-ul are o intervenţie promptă.

Mini Countryman nu e pentru offroad, dar reuşeşte să
facă o figură destul de bună pe macadam, unde i se pretează
termenul „entertainment”. Caracterul ludic este în plan
secund, siguranţa fiind mai importantă, dar escapadele pe
drumeaguri de ţară nu pun probleme. Totuşi, de dragul accesoriilor
exterioare, e necesară destul de multă atenţie la trecerea peste
denivelările importante. Repet, Countryman e mai mult pentru şosea
şi bulevarde.

Per total, m-a surprins cuplul fericit pe care îl face
această cutie automată cu motorul diesel, aşa că o
recomand, deoarece reuşeşte să combine atât caracterul
sportiv, cât şi pe cel confortabil şi relaxat. Countryman mai
plusează cu o bună ţinută de drum, dar şi cu un nivel de confort
mai mult decât acceptabil pe drumurile noastre, precum şi o
agilitate bună. Singurul inconvenent rămâne doar zgomotul
motorului, care e cam pregnant în habitaclu.

Să vedem
cât costă acest pachet albastru

Pagini: 1 2 3 4