LR Defender SVX 90 – test in RO

Direcţia este semnificativ mai precisă şi mult mai simplu de operat la viteze joase şi chiar la manevrele pentru parcare. De asemenea, cursa schimbătorului este mult mai precisă, nu te mai rogi să nimereşti marşarierul.

Nu se poate vorbi despre acceleraţia de la 0-100 km/h şi nici de viteza maximă, pe autostradă nu trebuie să îţi faci griji pentru depăşirea limitei de viteză, căci nu poţi ajunge pe tărâmul infracţionalităţii. Până la Sinaia am descoperit o maşină foarte agreabilă şi chiar o ţinută de drum care îţi dă puterea de a te linişti, de a nu mai avea emoţii la o schimbare de bandă sau la apropierea unei porţiuni virajate.

În Sinaia am spălat maşina, prilej cu care am descoperit că Defender-ul nu se împacă prea grozav cu jeturile spălătoriilor, pe alocuri apa intrând în habitaclu, dar nu am auzit ca vreun model să sufere de reumatism din această cauză.

Apoi am pornit spre munte, dar nu am avut vreun plan, am vrut doar să descoperim limitele noastre şi ale maşinii. Şi le-am descoperit mai repede decât am fi crezut, sperat sau imaginat. Un drum forestier, acoperit cu zăpadă bătătorită, deja “călcată” de alte agregate. O mică pantă şi Defender-ul s-a dovedit învins de natură.

Asta se întâmplă atunci când o reţetă care şi-a dovedit valabilitatea şi savoarea de-a lungul a zeci de ani a încăput pe mâna unora care nu înţeleg de ce răsare şi apune Soarele. Defender-ul dorea, implora să urce mai departe, însă sistemul de control al tracţiunii, nedecuplabil, cenzura propulsorul diesel.

M-am găsit în postura celui care aşteaptă să răsară Soarele fără a şti că Pământul nu se mai învârte. Imposibil de acceptat ideea că un offroader pur şi dur poate fi conceput şi comercializat cu un sistem de control al tracţiunii nedecuplabil. Aceasta este a doua mare dezamăgire pe care Defender m-a forţat să o trăiesc.

Am abandonat ideea, ne-am întors, am căutat alte provocări. Şi am găsit. Defender a scos la iveală întregul său potenţial, pe când cel de la volan s-a străduit să nu trezească TC-ul din somn. Am luptat împreună cu Defender-ul preţ de mai bine de o jumătate de zi pentru a face uitată dezamăgirea provocată de sistemul de control al tracţiunii. Ne-am scăldat în pâraie, ne-am luptat cu troienele de zăpadă, am glisat pe acele de păr, ne-am jucat pe gheaţă.

La finalul zilei am zâmbit, pentru că nu poţi fi supărat pe o bucată de metal – care are atâta şarm şi charismă încât poate cuceri un stadion de manechine doar cu o reverenţă – numai pentru că a uitat cineva să mai pună un buton pe bord. Îmi pare rău că nu am găsit siguranţa cu pricina, să aduc la tăcere impertinenţa electronicii. Defender rămâne o unealtă şi nu există termen care să umbrească strălucirea modelului.

Rămâi consternat cât de solid şi de curajos se dovedeşte atunci când suprafaţa de rulare nu mai are nimic în comun cu ceea ce numim îndeobşte drum.Se prea poate să fi fost ultima mea experienţă la volanul unui Defender şi asta pentru că zilele modelului sunt numărate. În America, Defender nu mai este comercializat, pe motiv că nu se conformează normelor.

Ce-i poţi spune sau reproşa unei maşini care, deşi a ajuns la 60 de ani, are poate cea mai mare rată de fiabilitate: 70% din totalul modelelor produse de-a lungul timpului funcţionează?
Merită atenţia noastră acest Defender 90 HardTop SVX? Da, categoric da, pentru că o ediţie 70 de ani nu cred că va mai exista.
 

Am navigat puţin pe internet pentru a vedea ce spun alţii despre acest model. Lăsând la o parte analizele reci, peste tot am regăsit un laitmotiv: toată lumea e îndrăgostită iremediabil de această bucată de metal.

De ce, de unde atâta pasiune canalizată spre un obiect doar un pic mai bine finisat decât o bucată de granit nu îmi pot da seama, după cum cum nu îmi pot explica de ce am şi eu aceleaşi tăiri vizavi de Defender.

În 60 de ani, probabil că Defender s-a înrădăcinat într-un fel sau altul în mentalul colectiv, aşa că doar dacă ai fi crescut pe fundul oceanului ai putea ignora caroseria bătută în nituri. Ironic, acum 60 de ani modelul a fost scos pe piaţă ca o soluţie de criză.

Adică să existe acel ceva pe patru roţi capabil să îi ajute pe britanici să-şi reconstruiască ţara după al doilea Război Mondial şi să-şi bandajeze orgoliul rănit. Aveau nevoie de o maşină care să nu fie Jeep Willys. Prin urmare, Defender nu a beneficiat de o atenţie deosebită, deoarece s-a crezut că va sta pe piaţă doar câţiva ani, motiv pentru care nu s-a investit în design, iar caroseria a fost realizată din aluminiu, unul dintre materialele cele mai accesibile pe atunci.

Între timp au trecut şase decenii, pe care compania le-a aniversat anul trecut. Chiar şi la noi s-au investigat nenumărate soiuri de nămol şi s-au degustat numeroase tipuri de rocă, fapt normal într-un univers în care Land Rover trebuie să satisfacă nevoile posesorilor de SUV-uri.

În acest peisaj, te întrebi ce caută oare Defender, care este deja o piesă de muzeu. Nu aş avea nevoie de prea multe cuvinte pentru a-i justifica existenţa, dar acestea ar fi probabil dure şi ar leza sensibilitatea unora sau a altora.

Noi am decis să aducem un omagiu acestui monstru sacru al industriei auto la un an după aniversarea oficială, adică după ce lucrurile s-au liniştit şi marea majoritate a uitat de eveniment. Nu am regizat nimic, nu am adus cu noi trusa de farduri, nu am vrut să minţim pe nimeni. Am luat un Defender 90 SVX, am făcut plinul şi am pornit la drum. 60 de ani într-o singură zi. Dar ce zi!

M-am trezit la 4 dimineaţa şi mi-am pregătit ceva mai mult bagaj decât aveam nevoie, inclusiv o pereche de bocanci de schimb. Doream să fie o zi de care să îmi aduc aminte. Un mic popas în faţa clădirii ProTV, de unde l-am luat pe cameraman, şi undeva pe la Piaţa Presei Libere, pentru a-l îmbarca pe Mişu, fotograful care avea să devină sistemul meu de navigaţie în necunoscut.

Mişu e un individ îndrăgostit de fotografie, de munte şi, ocazional, de câte un “fier”, aşa cum botezăm noi vehiculele care ne satisfac din raţiuni greu cuantificabile.Revenind la Defender, trebuie să vă spun că sunt la a patra degustare şi că fiecare dintre degustări a avut loc cu un model care a evoluat într-un fel sau altul faţă de generaţia anterioară. În plus, trebuie să recunosc că emoţia a avut aceeaşi intensitate de fiecare dată, iar acum, cu versiunea aniversară, a atins cota maximă.

După faceliftul şi schimbarea motorizării – survenite ieri, dacă luăm în calcul istoria modelului –, a venit upgrade-ul menit a transforma Defender-ul în ceva care să aducă aminte de cei 60 de ani aniversaţi de companie.

Pagini: 1 2