LR Defender SVX 90 – test in RO

Din punctul de vedere al designului exterior, seria limitată se evidenţiază prin grila argintie redesenată, pe care, personal, o găsesc uşor neinspirată. Îmi lasă impresia unui alpinist care a nimerit într-un salon de cosmetică şi a ajuns pe mâna unei dudui îndrăgostite de păpuşelele roz Barbie.

Un cunoscător va remarca dispariţia fantelor pentru ventilaţie de la baza parbrizului. Aceasta este din punctul meu de vedere una dintre cele două mari minusuri ale maşinii. Nu pot fi trecute cu vederea nici farurile cu geam transparent. Iar în spate modelul beneficiază de leduri pentru lumini.

Capota este uşor bombată, detaliu care s-a făcut remarcat odată cu adoptarea propulsorului diesel de 2,4 litri de origine Ford, care furnizează 122 CP şi Seria limitată mai beneficiază la exterior de anumite zone vopsite în negru mat pe care se regăseşte logo-ul aniversar.

La interior descoperi noua planşă de bord inspirată de cea de la Discovery 3 şi tot acum înţelegi motivul pentru care au dispărut celebrele fante de aerisire de la baza parbrizului. Combinaţia de negru şi argintiu de la exterior îşi are o continuare firească şi la interior.

Printre elementele care te surprind puternic se numără scaunele faţă Recaro. În prima fracţiune de secundă nu prea poţi asocia ceea ce ştiai cu ceea ce este acum Defender cu scaune sport. În spate, s-a renunţat la strapontinele care mai aduceau la bord patru persoane.

Acum vorbim despre două scaune individuale, orientate pe direcţia de mers şi accesibile pe uşa din spate, deoarece rabatarea scaunelor faţă este posibilă, dar trebuie să fii contorsionist pentru a o face. Oricum, însă, scaunele spate se pot rabata pentru a mări capacitatea de încărcare a bagajelor.

Ambianţa la bord a câştigat comparativ cu versiunile din trecut: acum poţi conecta şi un iPod la sistemul audio. Poziţia la volan a rămas neschimbată, cu pedalierul decalat spre stânga faţă de volan, dar ceva mai comodă acum datorită scaunelor Recaro.

Aceeaşi frână de staţionare, plus câteva butoate uşor accesibile chiar şi cu mănuşi de sudură pe mâini. Confortul este sporit şi de geamurile electrice, de aerul condiţionat, de sistemul audio, de scaunele încălzite şi e înnobilat de capul schimbătorului de viteze din aluminiu masiv, pe care este gravată grila cutiei de viteze.

O maşină care se porneşte invers, contactul aflându-se pe partea stângă a volanului. Propulsorul nu are nimic din rafinamentul dieselurilor moderne şi poate că e mai bine aşa. Oricum, reprezintă o evoluţie faţă de vechiul diesel extrem de zgomotos, care aducea odată cu trezirea la viaţă o întreagă gamă de vibraţii.

Pentru această ediţie limitată, britanicii (sau indienii – nu sunt încă lămurit cui să acord credit) au adus ceva modificări care fac viaţa mult mai agreabilă la drum. În primul rând a fost recalibrată suspensia, care acum oferă o filtrare mai bună a denivelărilor, aşa încât nu mai ai parte de câte o comoţie la fiecare grăunte de nisip întâlnit în cale.
 

Pagini: 1 2