Lexus RX450h

Deţine atâtea sisteme de siguranţă, de stabilitate, de motricitate şi airbaguri câte nu am mai pomenit în istoria automobilismului. Mult mai simplu ne va fi să înţelegem că maşina asta are trei motoare. Primul şi cel mai puternic este un V6 de 3,5 litri şi 250 de cai, cu ardere internă. Cele două propulsoare electrice produc 40 de cai şi sunt amplasate echilibrat, unul în faţă şi al doilea în spate.

Când bateriile sunt încărcate, rulezi doar în mod electric. Nu auzi motorul, nu îţi dai seama că maşina a fost pornită, eşti ca-n rai. Mare grijă la bătrâneii care s-ar putea da jos din maşină în timpul mersului pentru a remedia ei problema.

Când îi dai talpă sau depăşeşti 50 km la oră, intră în sarcină V6-le, care livrează putere punţilor, în timp ce motorul electric spate dozează cuplul axului spate. În acelaşi timp, bateriile litiu-ion se încarcă din energia cinetică produsă de roţile faţă. Cel mai mult se reîncarcă acumulatorii pe frânare, atunci când nici un motor nu mai consumă, iar bateriile captează toată energia pe care o degajă roţile.

Toate aceste soluţii sunt gândite de către o unitate centrală. Foarte complicat e şi sistemul de tracţiune, care depinde de fiecare dintre procentele de participare a celor trei motoare implicate. Noi ne-am dumirit uitându-ne în bord, la o pompă de benzină care varsă combustibil la roată.

Roată care încarcă o baterie. Baterie care, la rându-i, trimite curent la roată. Reciprocităţi peste reciprocităţi. Păcat că benzina nu se regenerează şi ea. Din tot păienjenişul ăsta, rezultă un consum mediu de 6,3 litri…

Acum vine partea cu marmota, care se leagă foarte tare de consumul pe care l-am obţinut noi. V6-le pune bine jos toţi caii. Nu transpiri în depăşiri şi chiar te poţi arunca pe viraje distractiv, câtă vreme ruliul nu te aruncă şi pe tine din maşină.

Există trei tipuri de suspensie: una cu stabilizator activ, care reuşeşte să te adoarmă, alta cu articulaţiile coborâte, ceva mai sportivă, şi una reglabilă în trei trepte. Cum Lexus e o maşină de lux, antifonarea nu putea fi altcumva decât pe măsura standardelor pretinse de consumator.

Nu, chiar nu auzi nimic. Rar de tot simţi nervii motorului, când deschizi geamul şi pui pe fugă toţi cei 250 plus 40 de cai. Dacă SUV-ul nu ar fi fost atât de mare, probabil că despre frâne am fi avut mai multe cuvinte de laudă.

Trebuie să fii atent, altfel masa enormă te înşală mai tare decât te aştepţi. Şi cum direcţia are şi ea fiţe destule în cap, rişti să fii nevoit să împaci cam prea multe elemente surprinzătoare. Lexus RX450h este poate unul dintre cele mai confortabile SUV-uri produse vreodată.

Ai putere atunci când o ceri, e sunet de cinema înăuntru, dotările sunt ultra, iar cele două motoare electrice fac din tine un (semi)ecologist. Cât despre eficienţa părţilor implicate în demersul eco, hai să zicem că am fost noi cam zvăpăiaţi şi nu prea am urmat porunca numărul unu a testului: aceea de a merge la consum atunci când situaţia nu-ţi cere să apeşi pedala.

Ne-ar fi greu să dăm o notă maşinii. Estetic, suntem dezamăgiţi. S-a accentuat forma coupe, ceea ce n-ar fi rău, dar există componente ale caroseriei care nu-şi găsesc liniştea. Confortul interior este greu de negat. Maşina are înăuntru cam tot ce ţi-ai putea dori. Dinamic, V6-le este arhisuficient, în plus fiind ajutat de cele două propulsoare electrice, care mai furnizează şi ele câteva zeci de cai şi o autonomie convenabilă în traficul urban. Dacă toate aceste calităţi minus dezavantaje merită sau ba 65.000 de euro, asta rămâne să decideţi dumneavoastră.

Dacă omul recent ne-ar întreba ce maşină să-şi cumpere, i-am recomanda cu toată sinceritatea un Lexus RX450h. Este automobilul ideal pentru victimele societăţii de consum. Ele nu au timp pentru întrebări, halesc orice informaţie promovată de marketingul agresiv şi se proclamă salvatori ai planetei imediat ce-şi procură o maşină mai eco.

Totuşi, un Lexus rămâne un Lexus. Trădează un statut de invidiat şi cine oare nu ar vrea să-şi afişeze astfel prestanţa de cinci stele? Îţi cumperi maşină premium pentru că faci parte dintr-o lume aparent premium. Altminteri, conduci un Logan.

Maşina poate fi folosită de asemenea în programe recreative la azil. Bagi o gaşcă de bătrânei în spate, îi plimbi cu Lexus-ul prin Bucureşti şi le arăţi Camp Nou, Covent Garden şi Wembley. Te vor crede pe cuvânt, oricum nu-şi mai aduc aminte în ce stadiu era Casa Poporului atunci când au văzut-o ultima dată.

Pe-afară, noul Lexus RX arată ca un Shrek de oraş. Nu ştii ce au vrut designerii: să-i concureze pe chinezi sau să panicheze pietonii cu nişte forme parcă de-abia date jos din pat. Este incredibil cum unii producători izbutesc să fabrice maşini mai nereuşite decât cele din generaţia anterioară.

Iar când îi auzi că au cheltuit sute de milioane în cercetare, design şi perfecţionare, aproape că-i crezi. Dar, dacă a fost aşa, înseamnă că undeva în proiect s-a strecurat o eroare. Dacă bătrâneii vor alerga în jurul maşinii bucuroşi că e mare, la fel se vor delecta şi înăuntru. Vor avea la dispoziţie o groază de butoane şi spaţiu din belşug.

Noul RX este cât un vapor. Ai la-ndemână cam toate comenzile posibile. Nu există ceva imaginabil care să nu se găsească pe Lexus. Are şi de aia, şi de aia, inclusiv de aia. La volan, te simţi ca-ntr-un jilţ, deasupra tuturor. Piele poate mai fină decât cea a pasagerei din dreapta.

Volanul se poate regla electric în orice fel şi poziţie, numai în locul pedalierului nu poate ajunge. Cum de schimbător nu ai nevoie decât când cuplezi marşarierul, poziţia acestuia este absolut inutil de menţionat. Până şi în modul de schimbare secvenţială e de prisos.

Nu se întâmplă nimic, maşina urcă sau coboară în ture în legea ei. Sistemul audio Mark Levinson este ireproşabil, iar incinta acustică e în mare parte responsabilă de calitatea sunetului. Se aude clar, puternic, fără zornăieli.

La jumătatea ditamai kilometrului de bord, ai un display pe care alergi cu o mânuţă-explorer via mouse-ul situat pe prelungirea consolei centrale. O soluţie foarte bună, se vede din nou că la gadgeturi constructorii nu pot fi concuraţi.

Scaunele au şi ele memorie, volanul e plin de comenzi pe care nu le poţi înţelege într-o singură zi, iar turometrul a cedat locul unui ceas pe care vezi între ce rotaţii imaginabile ale motorului se încarcă bateriile litiu-ion. În zona inferioară rulează motoarele electrice faţă-spate, în a doua treime se regenerează acumulatorii, iar în ultima intră în forţă motorul de 3,5 litri. Sincer, este cea mai complicată maşină pe care am condus-o vreodată.