Lancia Ypsilon Momo Design

La vârsta la care ţi-e încă ruşine să arăţi permisul, dar nu pentru că l-ai obţinut abia în urmă cu două luni, ci pentru că poza de pe plastic pare desprinsă din catalogul cu specimene care au ADN-ul iradiat, Ypsilon este exact ce-ţi trebuie.

Maşinuţa e suficient de simpatică încât să nu te arunce în detaşamentele ridicolului. Deşi numără ceva ani, Ypsilon are şi acum un evident aer de prospeţime, în România buburuza italiană putând fi considerată încă maşină de colecţie. Nu face parte dintre minionele care au caroserie numai ca să nu te plouă la volan. Dimpotrivă, iese în evidenţă tocmai graţie caroseriei vopsite în două nuanţe, iar modelul de la test pur şi simplu ţipa pe stradă.

Un galben strident, asortat cu un gri mat al plafonului şi al hayonului spate. Plus un detaliu rezervat doar cunoscătorilor: pe montantul central descifrezi, inscripţionate în două nuanţe de negru, cuvintele “MOMO Design”. Exteriorul este discret individualizat, iar această atmosferă blândă, oarecum nespecifică italienilor, se regăseşte şi în habitaclu.

Spre deosebire de interiorul unui model standard, scaunele faţă oferă o susţinere laterală mai bună. Şi materialele sunt parcă pe alocuri mai bune, iar asamblarea a câştigat în calitate – sau poate este vorba doar de o evoluţie a modelului. Poziţia la volan e uşor înaltă, dar în rest totul arată în regulă. Pentru categoria 18-19 ani, recomand sistemul Blue&Me… muzică pe card de memorie, cu posibilitatea de a conecta telefonul la maşină.

Marea surpriză o reprezintă propulsorul Multijet de 1,3 litri care dezvoltă 105 CP. Are o poftă nebună de a trage, indiferent de turaţie sau de treaptă, aşa încât ai impresia că sub capotă se află un maratonist şi un alergător în cursa de 400 de metri. Sprinterii de la 60 şi 100 de metri sunt adjudecaţi de Ferrari. În schimb, nu pot trece cu vederea impresia pe care mi-a făcut-o direcţia: sunt relativ dese momentele în care eşti nevoit să operezi corecţii pentru a menţine trasa dorită pe viraje.

Mă aşteptam să găsesc o maşinuţă ceva mai puţin închegată, ţinând cont de faptul că este o Lancia care a dat totul… schimbării şi deci a moştenit o parte dintre păcatele de care se chinuie să scape mărcile italiene – şi pe bună dreptate. Am găsit o buburuză cu o imagine uşor sportivă, cu un interior simpatic – poate prea negru în cazul versiunii avute la test –, un propulsor genial şi o ţinută de drum corectă în segment.