Lancia Delta 1.9 TwinTurbo Multijet – test rapid

Ei bine,
dezavantajul acoperişului panoramic se evidenţiază la
contactul cu drumurile (prea) denivelate de la noi. Ăsta
este cel mai important inconvenient pe care îl remarci după ce ai
mers puţin cu Lancia Delta pe străzile noastre: denivelările şi
gropile sunt un duşman pentru rigiditatea caroseriei, ceva mai mică
în cazul echipării cu acest acoperiş din sticlă.

Oricum, structura caroseriei se apropie mai mult de stilul unui
monovolum, aşa încât Lancia Delta este
predestinată drumurilor bune şi foarte bune. Altfel, va
trebui să vă obişnuiţi cu anumiţi greieraşi în partea
superioară.

În rest, însă, numai de bine. În primul rând, daţi-mi voie
să laud dieselul de sub capota maşinii de test:
cel mai puternic disponibil pe Delta, un 1.9 litri twin-turbo
Multijet. Care se prezintă cu nu mai puţin de 190 CP.

Însă nu raportul de 100
CP/litru voiam să îl laud, ci manierele de care dă dovadă acest
Multijet – doar la ralanti îţi spune răspicat că e un diesel,
pentru că, în rest, antifonarea este foarte bună, iar
ţăcănitul motorului se aude doar înfundat. Cu alte
cuvinte, ai parte de o atmosferă de călătorie foarte plăcută pentru
un diesel.

Volanul este mare şi, chiar dacă are o priză bună, nu îţi
inspiră sportivitate. Direcţia are un feedback mai mult decât
satisfăcător şi nu pot spune că este prea moale. Bineînţeles,
pentru că Lancia Delta îţi inspiră în primul rând confort,
nu lipseşte butonul CITY în dreapta volanului, caz
în care manevrarea volanului devine foarte uşoară pe loc.

Schimbătorul de viteze are o
exactitate care, din nou, aminteşte de nemţi – dar, în scurt timp,
realizezi că, în utilizare intensă, se fac remarcate mici agăţări
între a doua şi a treia sau a patra şi a cincea (remember Opel?).
Alte remarci nu am de făcut la adresa schimbătorului, dar, sincer,
asociez Delta doar cu o cutie de viteze automată.
Pur şi simplu maşina nu mă îmbie la un condus sportiv şi la
manevrarea rapidă a schimbătorului. Din păcate, cutia automată este
oferită exclusiv pe versiunea de top pe benzină, de 1,8 litri turbo
şi 200 CP.

Aşa încât în cazul de faţă a trebuit să mai scad din pretenţiile
de leneş la volan şi să utilizez judicios cei 190 CP. Bine,
judicios nu este un termen foarte potrivit, dacă mă gândesc la
cuplul de nu mai puţin de 400 Nm avut la dispoziţie. Ceea
ce se traduce într-un demaraj foarte rapid de la stop,
feelingul din realitate potrivindu-se cu cele 7,9 secunde de pe
hârtie, pentru 0-100 km/h. Iar timoneria cutiei te ajută să creşti
tempo-ul susţinut.

Nu e de mirare că se ajunge foarte
uşor la 200 km/h, zgomotele aerodinamice devenind clare
începând cu 150 km/h, dar numai pe la 180 km/h încep să
devină cu adevărat deranjante. Oups, staţi că deja suntem în afara
legii…

E clar că Lancia Delta a fost concepută pentru voiajele
rapide pe autostradă, mediul unde se simte cel mai bine.
Şi, chiar dacă autostrăzile de la noi nu sunt aşa de bune,
fotoliile de care pomeneam înainte au grijă să nu-ţi fie deranjaţi
rinichii. Într-un mod chiar remarcabil, îmi şoptesc rinichii
mei.

Pe viraje, din nou realizezi că Delta se potriveşte mai mult pe
autostradă. Nu de alta, dar caracterul subvirator este în
limite normale, adică maşina începe să alunece în lateral
cam atunci când te aştepţi, progresiv şi ţinută în frâu de ESP. Ori
de câte ori apeşi cu îndârjire pedala de acceleraţie, cuplul de 400
Nm pune în dificultate ESP-ul, iar indicatorul din bord clipeşte
nebuneşte, semn că trenul faţă este copleşit de acest motor.

Un motor puternic, dar foarte
manierat. Am spus la început că te gratulează cu un nivel sonor mai
mult decât acceptabil. Dar nu numai atât, motorul 1.9
Multijet răspunde foarte progresiv la comanda
acceleraţiei, iar etajarea relativ lungă a cutiei duce la
un comportament în general seren.

Prin urmare, nu are rost să te gândeşti la un stil sportiv, însă
trebuie să te aştepţi la un răspuns foarte dinamic al maşinii, cu
acest motor de 1,9 litri şi 190 CP.

Să vedem
cât costă acest pachet de originalitate, spaţiu interior şi
muşchi diesel.

Pagini: 1 2 3