Fiind vorba despre versiunea cu motorizarea nobilă V8, mă aşteptam la un interior luxos. Dar, în cazul maşinii de test, indicativul SL însemna, de fapt, un habitaclu Super-Luxos, datorită unui nivel de echipare impresionant, care cuprindea (cam) multe dotări de pe lista de opţiuni.
În primul rând, te simţi aşa cum te-ai aştepta de la un Mercedes-Benz scump. Spaţiul este gândit pentru bachetbaliştii de pe Wall Street, finisările şi ornamentele din crom şi lemn vor fi lăudate chiar şi de cârcotaşii de pe Wall Street, iar multitudinea de butoane şi afişaje le e dedicată… hackerilor de pe Wall Street.
Apoi, designul general, cu aeratoarele rotunde, cu volanul având butoane plasate pe braţele orizontale, cu instalaţia multimedia şi climatizarea deja cunoscute, toate acestea sunt o amprentă suficient de clară a constructorului german (aş putea continua gluma, maşina fiind dedicată nemţilor de pe Wall Street).
La un asemenea nivel, poţi fi oricât de pretenţios, SL-ul nu dezamăgeşte. Cu toate aceastea, cârcotaşul din mine nu e prea fericit cu butoanele din plastic având look aluminiu (cele de pe consolă şi din zona schimbătorului): indicaţiile de pe ele nu sunt aşa lizibile, aprinderea led-urilor nu se prea observă când e soare, iar feelingul la atingere… ei bine, nu prea ţine de SL.
Dacă nivelul calităţii şi al finisărilor este în general copleşitor, acelaşi lucru l-aş putea spune şi despre multitudinea de butoane, lucru care afectează într-o măsură ergonomia. Iar navigarea prin meniul de pe displayul central putea fi mai intuitivă.
Însă, pe de altă parte, tocmai această abundenţă de comenzi contribuie la ideea de clasic în viaţă a maşinii. De parcă designerii s-au încăpăţânat să nu se adapteze curentului modern minimalist, ceea ce va fi apreciat în special de cei încă fideli telefoanelor cu tastatură qwerty şi care nu se lasă impresionaţi de smartphonurile cu ecrane tactile…
Interesant este faptul că accesul în SL este facil chiar şi când maşina este capotată – caz în care marele roadster se laudă cu un portbagaj chiar generos, de peste 350 de litri (adică la nivelul unui hatchback compact). Ceea ce favorizează o evadare în doi până pe Coasta de Azur, de exemplu. Iar dacă doamna/amanta are chef de shopping, în spatele scaunelor e suficient loc pentru plasele de la magazinele de lux.
Hardtopul din sticlă, dotat cu tehnologia Magic Sky (plafonul panoramic are proprietăţi heliomate, la apăsarea unui buton), se pliază rapid, în acest caz spaţiul din portbagaj reducându-se la 230 de litri, ceea ce tot rămâne suficient pentru escapadele în doi.
O observaţie, însă: dacă ideea ascunderii butonului de acţionare într-un locaş lângă cotieră mi se pare foarte elegantă, nu e confortabil să manipulezi manual copertina de bagaje, pentru ca acoperişul să aibă loc în portbagaj. Practic, de multe ori când am vrut să decapotez maşina, m-am trezit că era necesar să cobor, să deschid portbagajul, să pun copertina în poziţie, să închid portbagajul, să urc din nou la volan…
Însă, o dată decapotat, roadsterul SL 500 te invită la drum imediat ce ai pornit motorul – vedem pe pagina următoare