La muncă, domnilor! Cu Toyota Hilux facelift 3.0 D-4D

VEZI AICI DATELE TEHNICE PENTRU TOYOTA HILUX

Primul lucru pe care l-am remarcat când m-am aşezat în scaunul şoferului a fost distanţa foarte mică între volan şi şezut. Practic, persoanele mai înalte vor avea tot timpul impresia că riscă să dea cu genunchiul în volan, indiferent cât de jos este poziţionat scaunul şi cât de sus volanul – acesta e reglabil doar în înălţime, nu şi în adâncime.

Explicaţia este dată de structura maşinii, Hilux fiind genul de utilitară robustă cu şasiu separat de caroserie, aşa încât eşti mai „cocoţat” la volan decât într-un SUV obişnuit, iar spaţiul de sub volan e mai restrâns. În rest, însă, toate comenzile sunt foarte uşor accesibile, iar maneta foarte lungă a schimbătorului e la îndemână tot timpul.

Motorul de sub capota maşinii de test este lăudatul diesel D-4D în patru cilindri, de 3,0 litri şi cu o putere maximă de 171 CP. Este un diesel destul de sonor la rece, dar, după încălzire, nivelul sonor este mai mult decât acceptabil, chiar şi la viteze ridicate, specifice autostrăzilor.

Cuplul motor maxim de 343 Nm este obţinut de la numai 1.400 rpm şi se păstrează constant până la 3.400 rpm. În practică, vorbim chiar de intervalul de turaţii în care este utilizată preponderent maşina, iar feelingul este că, ori de câte ori apeşi pedala, simţi o mare forţă sub tine care trage maşina.

Dacă pe şosea nu pot spune că Hilux uimeşte în ce priveşte reprizele şi depăşirile (e un pick-up normal din acest punct de vedere), o dată părăsit asfaltul şi intrat pe hârtoape şi dealuri vei aprecia la justa valoare performanţele motorului. Dacă maşina e goală, dieselul potent nu are nevoie de reductor pentru atacarea unor pante foarte serioase, cuplarea punţii faţă făcându-şi treaba cu brio.

Poate că volanul ar putea fi acuzat de o oarecare imprecizie, valabilă în cazul oricărui alt pick-up comparabil, însă maneta cutiei de viteze e suficient de precisă şi îţi permite manevrarea rapidă în situaţiile mai delicate. De asemenea, suspensia faţă are o cursă lungă, asigurând un bun confort pe macadam cu denivelări mari, dar se dovedeşte şi suficient de bine setată pentru stabilitate.

Chiar şi în spate cursa roţii e suficient de bună, aşa încât doar la atacarea obstacolelor serioase roata va rămâne în aer. Mai multe griji îmi fac pentru bara suplimentară din spate, care e cam lată şi se poate înfige în pământ la manevrele delicate în offroad. Pe de altă parte, aceasta e de un real ajutor pentru protejarea barei cromate – deşi eu unul aş renunţa la acest „americanism”…

Un lucru pozitiv pe care l-am remarcat a fost nivelul redus de zgomote de lucru a caroseriei şi suspensiei, Hilux demonstrându-şi şi prin acest lucru robusteţea. Oricum, în afara şoselelor, Hilux e limitată doar de lungime şi de pneuri, pentru că, în rest, partea mecanică nu suferă reproşuri. Cu alte cuvinte, dacă vrei să-ţi duci echipamentul sportiv sau cine ştie ce utilaje pe coclauri prea puţin umblate, Hilux are ceea ce trebuie.

Să vedem pe ultima pagină concluzia referitor la noul Hilux

Pagini: 1 2 3