Jaguar XFR – Test in RO
stai aşezat foarte confortabil în scaunul din faţă, pe care îl
simţi ca pe un fotoliu, nu ca pe un scaun supersport gata să îţi
rupă oasele, după care rulezi printre maşini accelerând încet şi
liniar. Confortul suspensiilor este impresionant şi la primele
viraje observi chiar şi un ruliu al caroseriei pe care nu l-ai fi
aşteptat de la o maşină prezentată de Jaguar în fotografiile
oficiale mai mult de-a latul şoselei…
Singurul lucru care trădează spiritul adevărat al maşinii,
făcându-te să uiţi cât de uşor se conduce şi controlează şi cât de
confortabilă se simte ea, este acela că, deşi accelerezi fără a
apăsa pedala tare, maşina câştigă viteză foarte rapid.
Au fost momente când, sincer, mă gândeam de ce i-au spus „R”. Nu
prea seamănă cu ceea ce visam eu. Dar la un moment dat m-am decis
să rup tăcerea. Am trecut cutia pe modul Sport, am tras de una
dintre padelele din spatele volanului şi am apăsat pe butonul
„Race” de pe consola centrală, ilustrat sugestiv cu un steag în
carouri alb-negre.
Pe displayul central apare scrisă mare treapta în care te afli,
direcţia se întăreşte, la fel şi amortizoarele controlate
electronic. Apăs acceleraţia în podea, acul turometrului sare în
6.000 rpm şi spatele îmi este aruncat instantaneu în dreapta.
Contrabrachez uşor şi electronica mă ajută şi ea. Evacuarea se
trezeşte la viaţă, motorul se face auzit şi maşina porneşte într-o
cursă nebună până la 250 km/h.
Accelerează fabulos de rapid şi, pentru că trebuie să fiu atent la
drum, ratez momentele în care acul vitezometrului urcă extrem de
rapid:120, 150, 180. Doamne, maşina asta este extrem de rapidă pe
reprize. Schimb treptele foarte sus în ture şi, dacă nu o fac,
cutia nu o face în locul meu decât dacă uit eu secunde bune.
Motorul sună foarte racing, dar din păcate evacuarea are un sound
destul de steril, cel puţin în maşină.
La plecările de pe loc, pierderile de aderenţă sunt la ordinea
zilei, noroc cu electronica. Poţi decupla într-o oarecare măsură
ESP-ul şi poţi glisa puţin până la intervenţia promptă a
electronicii. Poţi să o dezactivezi chiar şi complet, dar ai mare
grijă, maşina este extrem de puternică. Dacă vei rula prin trafic
rapid, accelerând puternic, la fiecare schimbare de bandă, spatele
va fi aruncat într-o direcţie sau alta. Periculos. Superb de
periculos.
Chiar şi pe modurile Sport ale cutiei şi suspensiei, XFR nu este
limuzina sport extremă. Direcţia e uşor artificială, există totuşi
un mic ruliu, iar schimbările de trepte nu se simt atât de agresive
ca într-un M5. Dar maşina accelerează fantastic de rapid şi are
reprize fulminante, cu rezerve de putere ce par să nu se mai
termine. Sistemul de frînare este foarte puternic, dar trebuie să
te înveţi să dozezi forţa de apăsare a pedalei de frână, care, şi
ea, tot pentru confort, este ceva mai moale.
XFR. Încă o maşină care nu poate fi condusă de oricine. Jaguar nu a
uitat să construiască maşini supersport, ci doar a construit una
foarte „domestică”, uşor de condus şi cu un suflet agresiv, pe
care, dacă îl trezeşti la viaţă, trebuie să fii atent cum îl
educi.
da. În primul rând a meritat pentru că nu mai condusesem un XF
niciodată. Pur şi simplu am ratat toate şansele şi singurul lucru
care m-a legat, cumva, vreodată, de un XF a fost motorul de pe
C5-ul pe care îl conduc, dieselul de 2,7 litri, V6, folosit de
limuzina de clasă mare Jag până cu puţin timp în urmă.
Prin mâini totuşi mi-au mai trecut modele ale mărcii, unul dintre
acestea, XKR-ul de 420 CP (vezi ProMotor decembrie-ianuarie 2009),
numărându-se printre maşinile care m-au făcut să mă gândesc foarte
serios la viitorul meu, care trebuie să îmi aducă suficienţi bani
pentru a putea să îmi cumpăr într-o zi aşa ceva doar pentru mine.
Pentru MINE.
Conceput drept concurent direct pentru BMW M5 şi Mercedes-Benz E 63
AMG, XFR este propulsat de o nouă generaţie a motorizării V8
supraalimentate, ca şi până acum, cu compresor mecanic. Cilindreea
a crescut la cinci litri, iar puterea maximă este de 510 CP, cu un
cuplu de 625 Nm. Momentan, XFR este singurul model de peste 500 CP
de pe piaţă supraalimentat cu compresor mecanic.
Privind preţurile, XFR-ul este mai ieftin decât un BMW M5, o
versiune de bază costând 92.225 de euro cu TVA inclus, faţă de
96.093 de euro preţul de pornire pentru un M5. Un XFR echipat cu
toate dotările opţionale disponibile poate urca la puţin peste
100.000 de euro, dar, chiar şi aşa, preţul rămâne competitiv pentru
o maşină de 510 CP din clasa premium.
Estetic, XFR este o apariţie care întoarce extrem de multe capete,
mai ales datorită agresivităţii ce caracterizează partea frontală,
gărzii la sol mici şi jantelor cu diametrul de 20 de inci. Din
punctul de vedere al designului, XFR este o derivaţie reuşită a
unui elegant XF de serie, echipat cu o motorizare ceva mai
„umană”.
Felul în care te „întâmpină” XFR la interior nu poate fi egalat
nici de BMW, nici de Mercedes. Imediat ce te aşezi la volan şi
închizi portiera, butonul de Start/Stop al maşinii începe să
lumineze intermitent, simulând bătăile inimii. Acţionezi pedala de
frână şi o apeşi lung butonul de start.
Motorul se trezeşte cu un murmur profund, ceasurile prind viaţă,
gurile de ventilaţie se deschid automat din spatele unor mici
panouri, iar selectorul cutiei de viteze se ridică lin din bord.
Puţine maşini comercializate la ora actuală mai oferă un „show”
atât de high-tech atunci când le porneşti.
Cutia de viteze automată cu şase rapoarte este şi ea nouă, fiind
construită de ZF. Din comutatorul rotativ poţi selecta Drive sau
Sport, moduri automate sau poţi trece pe modul manual din padelele
amplasate pe spatele volanului.
Sunetul jos al evacuării la relanti te anunţă că ai de-a face cu
ceva puternic şi porneşti la drum. Mă aşteptam să fiu zgâlţâit, să
sar din scaun la primele denivelări şi motorul să urle ca apucatul,
încercând parcă să acopere sunetul sfâşietor al evacuării. Dar XFR
nu este genul acela de maşină.
În ciuda puterii foarte mari şi a unei mase proprii impresionante,
de aproape două tone, XFR se mişcă extrem de lin, agil şi liniştit.
Dacă accelerezi încet şi porneşti prin trafic, XFR se va comporta
ca orice limuzină de clasă mare sau de lux echipată cu un motor
foarte puternic.