Infiniti G37S

Consola centrală nu este extrem de aglomerată, doar
comenzile sistemului de climatizare şi ale celui audio găsindu-se
aici. Undeva în partea superioară a consolei centrale există un
pupitru de comandă pentru cam tot ce se poate ascunde în spatele
displayului. Pe locurile din spate s-ar putea sta chiar decent dacă
ar exista suficient spaţiu la nivelul capului.

Totuşi, persoanele de până în 1,60 metri înălţime nu cred că vor
avea ce reproşa celor două locuri spate. Există o cheie, din
categoria celor inteligente, pe care o poţi ţine în buzunar sau o
poţi ascunde în stânga volanului. Contact – şi cei 3,7 litri ai
propulsorului V6 prind viaţă, iar acest fapt se traduce prin note
joase, masculine.

Pentru început, am încercat să descopăr valenţele care se ascund în
coupe. Ele există – şi încă sunt extrem de bine puse în valoare.
Practic nu am simţit primii 100 km rulaţi pe autostradă, consum
decent (doar 9,5 litri la 130 km/h), excelentă antifonarea,
sistemul audio impecabil. Nu am avut ceva de reproşat nici
suspensiei.

Extrem de agreabile şi sistemele Intelligent Cruise Control (ICC)
şi Intelligent Brake Assist (IBA) care fac viaţa la volan extrem de
comodă în cazul drumurilor lungi. La impresie contribuie şi cutia
automată cu 7 rapoarte.

O incursiune pe drumuri secundare virajate te ajută să descoperi a
doua faţă a modelului. Una de rebel convins, care ştie să se bucure
de viaţă. Propulsorul este incredibil de viu, urcă în ture cu o
lejeritate dezarmantă, iar puterea este livrată progresiv, în
cantităţi însemnate.

Singurele limitări vin din partea cutiei de viteze, care
este uşor lentă dacă o raportăm la potenţialul agregatului. O cutie
manuală ar fi fost genială. De fapt, ea există şi vine în dotarea
de serie. Apoi, pentru o sportivă care se laudă cu 320 CP,
greutatea de 1.719 kg este cam mare.

Iar kilogramele se simt în cazul unui condus sportiv, în special pe
frânările violente. În schimb repartiţia maselor, 56% faţă şi 44 %
spate, contribuie din plin la o ţinută de drum foarte bună şi
predictibilă în acelaşi timp. Nu m-am confruntat cu vreo subvirare,
pentru că am vânat tot weekendul derapajele, un sport pe care
Infiniti îl iubeşte.

Atenţie totuşi la treapta de viteză în care sunteţi în cazul în
care vreţi efecte speciale, pentru a fi siguri că aveţi resurse de
putere. Altfel, dacă ajungeţi în limitarea electronică sau
încercaţi să urcaţi o treaptă, magia se cam duce.

Poate sunt uşor exigent cu modelul, dar, pentru că am obţinut
satisfacţii de la el, parcă nu îmi permit să fiu indiferent la
nimic din ceea ce-l priveşte. Joacă impecabil rolul de GT, ştie să
joace extrem de bine partitura de sportivă, chiar şi în
configuraţia cu o cutie automată.

Un model extrem de puternic din toate punctele de vedere, un model
care are mai multă viaţă în caroserie decât multe europene cu
pretenţii.

M-am
întors puternic marcat de la prima degustare a gamei Infiniti
pentru Europa. Am avut o uşoară ezitare în a da frâu liber
entuziasmului, de parcă ar fi fost prea frumos ca să fie adevărat.
Un brand născut şi crescut pentru America a debarcat pe Bătrânul
Continent într-o configuraţie absolut nouă.

A venit cu tupeul unui adolescent proaspăt admis într-o gaşcă de
cartier capabilă de lucruri inimaginabile. Cam aşa ar putea fi
tradus şi atacul direct la BMW 335i. Chiar şi jurnalist auto fiind,
parcă eşti uşor iritat de o astfel de impertinenţă, cine sunt ăştia
ca să ne distrugă miturile?

Poţi sfârşi în polemici vis-a-vis de acest afront sau poţi urca la
volan pentru a descoperi adevărul.Un weekend întreg am torturat în
diverse forme un G37S Coupe ca să pot da un verdict, unul cât mai
fidel – sau cel puţin aşa sper eu acum.

Singurul detaliu care necesită acomodare este linia exterioară. E
elegantă şi sportivă, dar există tuşe de design pe care europeanul
nu prea le-a zărit până acum, decât poate prin vitrinele
showroomurilor vreunui dealer care importa maşini din
America.

Sau, cum ar spune europeanul, Infiniti parcă nu are o imagine de
marcă bine conturată. Firesc pe undeva, dar, dacă ai afirma aşa
ceva în America, probabil că ai fi linşat destul de repede. Ar fi
poate singurul minus al maşinii, dar simultan descoperi că el se
transformă într-unul dintre avantaje. Ştii că maşina ta nu va fi
considerată uniformă. Volumele sunt extrem de bine proporţionate,
în condiţiile în care coupeul îşi împarte tehnic platforma cu
sedanul.

Interiorul surprinde prin decenţă şi eleganţă. Nu ştiu de ce mă
aşteptam parcă la ceva mai mult kitsch, dar acesta lipseşte cu
desăvârşire sau aproape, dacă facem abstracţie de ceasul montat pe
consola centrală.

Ceas care a cam devenit laitmotivul oricărui constructor japonez.
Dar avem un habitaclu excelent finisat, materiale premium şi o
ergonomie bună. Scaunele faţă impresionează prin posibilităţile
complete de reglare-ajustare şi prin bunul suport lateral, livrat
atât pentru spate, cât şi pentru şezut.

De asemenea, volanul oferă o bună priză şi, pe undeva, prin calibru
aduce parcă aminte de cele de la divizia MPower. Reglajul lui pe
înălţime se face simultan cu întreg tabloul de bord, fapt ce
permite o vizibilitate optimă şi permanentă asupra
cadranelor.

Ţinând cont de faptul că G37S este un coupe echipat cu o cutie
automată, prin urmare un Gran Turismo cu puternice valenţe
sportive, nu pot fi deranjat de multitudinea comenzilor amplasate
pe volan, chiar utile la drum lung şi extrem de comode.

La toate acestea adaug cele două padele pentru schimbatul
vitezelor, amplasate fix, dar generos dimensionate, pentru a putea
fi accesate cât mai uşor. Am regăsit aceleaşi ornamente din
aluminiu mătuit/zgâriat la interior care, pe lângă faptul că aduc
un plus de eleganţă, rezistă foarte bine în timp.