Hyundai i30 CW 1,6 Classic – Test în RO

Din punctul de vedere al celui de la volan, sunt câteva contradicţii de remarcat: volanul se poate ajusta modic doar în înălţime, dar scaunul este bine profilat şi are reglaj pe înălţime. Schimbătorul are o timonerie foarte scurtă, dar, după o perioadă, se fac remarcate mici imprecizii. Luneta este suficient de mare, însă geamurile laterale nu ajută cu nimic vizibilitatea laterală în spate. Amortizarea şocurilor este nesperat de bună şi cu zgomote reduse, dar direcţia este prea sensibilă la viteză.

Nu în ultimul rând, motorul are pe hârtie 126 CP, dar în practică este mai mult gălăgios decât performant în condus dinamic. Vorbim de motorul pe benzină de 1,6 litri, cu patru supape pe cilindru, din care coreenii au "stors" cei 126 CP la 6.300 rpm. Probabil pentru a-i impresiona pe europeni. Cuplul maxim nu este deloc impresionant, fiind de numai 154 Nm, iar turaţia teoretică la care se obţine este de 4.200 rpm. Deci, în spiritul asiatic, trebuie să turezi motorul binişor

Ceea ce, în practică, înseamnă că trebuie să biciuieşti serios herghelia, iar, la depăşirile în forţă, retrogradările sunt imperios necesare, fiind asociate cu un nechezat ascuţit, dar fără prea mare vână. Chiar dacă maşina ajunge relativ repede la viteze indecente, de 160-180 km/h, coreenii nu prea ştiu ce înseamnă ambianţa agreabilă în care poţi atinge asemenea performanţe. Iar acest neajuns îţi cam taie pofta de vitezisme – ceea ce este chiar ok dacă eşti un familist cu capul pe umeri, cu soţia în dreapta şi cu progeniturile în spate, nu?

Hyundai i30 CW nu prea este croită pentru rularea cu viteză excesivă, peste 150 km/h fiind necesare mici corecţii ale volanului, iar influenţele vântului lateral sunt foarte uşor sesizabile.

Totuşi, inginerii se pare că şi-au dat toată silinţa, în curbe caracterul subvirator nefiind excesiv, chit că vorbim despre un break de la care m-aş fi aşteptat să derapeze mult mai uşor. Nici drumurile noastre pline de capcane, cum este, de exemplu, centura Constanţei, nu afectează confortul iremediabil, suspensia demonstrând, în cele din urmă, un compromis interesant între "soft" şi "sport".

Per total, sunt de părere că acest motor pe benzină ar fi mai ok dacă ar avea mai puţini cai putere, dar un cuplu mai bun, care l-ar face mai agreabil la turaţii mici şi medii – adică în majoritatea situaţiilor de exploatare, mai ales când maşina este încărcază. De asemenea, direcţia este mult prea moale şi devine cam imprecisă la viteze mari, iar cutia de viteze, deşi nu are nevoie neapărat de a şasea treaptă, are momente când este imprecisă.

În schimb, trenul de rulare este foarte reuşit, mai ales având în vedere că vorbim de un break. De fapt, în unele situaţii mai denivelate, parcă înţelegeam de ce prima literă din CW provine de la "Crossover" – deoarece maşina încasa cu destulă nonşalanţă gropane tupeiste. Şi pentru toate astea, cât credeţi că vă costă Hyundai i30 CW?

Pagini: 1 2 3