Hummer H3

Totuşi, faţă de foarte multe automobile americane, Hummer H3 nu îţi lasă impresia că te afli într-o maşină ieftină. Volanul din piele perforată este gros şi foarte plăcut la atingere, în timp ce dotările-standard, alături de instalaţia audio, ne-au ajutat să apreciem ceva mai mult aşa-zisa cultură HipHop.

Modelul nostru era echipat cu nişte gume All-Terrain cu jante pe 16”, 6 airbaguri, sistem de frînare cu ABS pe tuspatru roţile, sistem Stabilitrak, TCS, senzori de parcare faţă-spate, transmisie automată cu 4 viteze, scaune reglabile electric şi tapiţerie din piele, geamuri cu tentă fumurie, coloană de direcţie reglabilă, pilot automat, aer condiţionat, sistem multimedia cu touchscreen, navigaţie şi amplificator 4x50W, geamuri electrice faţă-spate, faruri de ceaţă şi un sistem de divertisment pentru scaunele din spate. Preţul, cu tot cu TVA, este de aproximativ 50.000 de euro.

Toate aceste dotări ne-au ţinut o foarte bună companie pe drum, unde nici ceaţa infernală nu ne-a putut împiedica să ajungem pe una dintre probele speciale ale Raliului Braşovului. Acolo, surprinzător, H3-ul a început să-şi intre “în mînă” într-un fel cum nu ne-am fi aşteptat. Abilităţile sale 4×4 au făcut faţă pînă şi celor mai impunătoare straturi de zăpadă – chiar dacă, din cauza gumelor, a trebuit să ne chinuim pentru a ieşi din anumite situaţii.

Motorul de 3,7 litri, 240 de cai-putere şi 305 Nm nu este tocmai cea mai bună alegere pentru acest vehicul, însă timpul de 11 secunde pînă la 100 km/h şi viteza maximă de 160 km/h ni s-au părut satisfăcătoare pentru un automobil cu coeficientul aerodinamic al unui pachet de ţigări.

Dar un Hummer nu este făcut pentru performanţe, ci pentru situaţii dificile, precum cele în care ajungi să-ţi pui întrebări de genul: “Acum ce mă fac?”

Răspunsul poate fi găsit în cele patru setări de offroad: 4High Open (pentru drumuri normale), 4High Lock (care premite transferul cuplului faţă-spate în funcţie de condiţii), 4Low Lock (pentru nişte offroading extrem, nisip, zăpadă) şi 4Low Lock cu diferenţialul spate blocat (pentru a face din acest H3 un animal la fel de descurcăreţ ca şi celelalte două rude ale sale, H1 şi H2).

Într-un final, ne-am declarat mai mult decît mulţumiţi. H3-ul a reuşit să ne impresioneze în ciuda unor dezavantaje clare în raport cu alte SUV-uri disponibile cam pe la aceiaşi bani: Nissan Patrol, Mitsubishi Pajero, ori exemplare mai “premium” precum Volvo XC90, Volkswagen Touareg sau chiar “tatăl” lor, Land Rover Discovery 3.
Dar dacă eşti genul de persoană ceva mai excentrică şi-ţi plac maşinile care sperie restul participanţilor la trafic, nu prea ai cum să nu apreciezi un Hummer H3.

S-a născut pentru a lupta în Războiul din Irak şi a nu se lăsa intimidat de terenurile accidentate în mare parte de bombe. S-a vrut un vehicul capabil să treacă peste orice obstacol, iar în caz că n-o putea face, să dea obstacolul la o parte.

Bineînţeles, este vorba despre cel mai complet offroader construit vreodată, Humvee-ul (sau HMMWV – High Mobility Multipurpose Wheeled Vehicle). Maşina aceea, dacă îi putem spune maşină, nu ştia ce înseamnă norme de poluare, norme de siguranţă sau economie de combustibil.

Pentru ocupanţii unui Humvee, siguranţa era echivalentă cu abilitatea de a goni cu pedala la fund peste cele mai mari dune de nisip doar pentru a se opri în zidul unei clădiri, a-l muta din loc şi a-şi continua drumul… Pe această lume sau pe următoarea, era invulnerabil.

După 1998, brandul Hummer a fost vîndut celor de la General Motors, rezultatul fiind poate cel mai monstruos SUV care a poluat vreodată planeta noastră.
H2, aşa i-au zis. Sună ca o boală venerică – “Ne pare rău, dar sînteţi purtător de H2.” A fost unul dintre cele mai greu de acceptat automobile din întreaga istorie a industriei.

Un segment uriaş din populaţia Statelor Unite a urît maşina pentru ceea ce era ea cu adevărat. Un tanc pe roţi, cu o autonomie de 25 litri/100 km, în stare să sufoce traficul oriunde ar rula şi să scurteze viaţa planetei la fiecare atingere a pedalei de gaz.

Şi dacă pînă şi americanii au început să fie preocupaţi de mediul înconjurător şi de consumul de carburant, ce fel de şanse mai are H2-ul în Europa?

Deşi s-ar putea să mai întîlneşti unul chiar şi pe la noi prin ţară (ai face bine să speri că nu-l vei întîlni pe contrasens), acest model nu se va vinde niciodată aici în atîtea exemplare încît să devină pasiunea fanilor lui Snoop, 50 sau alţi rapper care, în “Cali”, îşi plimbă H2-urile tunate cu mult bling, pe jante de 23”.

Ciudat felul cum evoluează lucrurile, nu? Adică s-a ajuns de la un vehicul născut pentru vremuri de război (Humvee/H1), la unul customizat cu jante imense, mult crom, subwoofere şi DVD-uri amplasate peste tot în interior (H2).

Pagini: 1 2