Honda Jazz – Test în Germania
Evident, Honda a crescut dimensiunile, dar a ascuns acest lucru sub un desgin ceva mai modern, cu forme ce amintesc, mai ales în cazul părţii frontale, de filosofia de design “extraterestră” a celor mai noi modele ale constructorului.
Honda nu a renunţat la arhitectura caroseriei de tip cab-forward, adică o parte frontală scurtă, o poziţie de condus înaltă şi în rest un design şi funcţionalitate de monovolum. Conservarea identităţii modelului se datorează şi păstrării publicului-ţintă al acestuia – foarte pe scurt: familii de peste 45-50 de ani care au nevoie de un autoturism practic, dimensiuni relativ reduse, funcţionalitate şi performanţe cât mai apropiate de cele ale claselor superioare.
În România, Jazz va fi disponibil de la sfârşitul acestui an şi preţurile se vor situa foarte probabil în jurul valorii de 15.000 de euro cu TVA. Din două motorizări disponibile la nivel european, un motor de 1,2 litri şi 90 CP şi unul de 1,4 litri şi 100 CP, la noi Jazz va fi importat doar cu acesta din urmă. Este vorba despre o evoluţie a aceluiaşi motor, dar montat sub capota lui Civic.
Ţinuta de drum este corectă, cu un ruliu logic pentru arhitectura caroseriei şi pentru caracterul familial, ce implică, desigur, confort din partea suspensiilor. Direcţia are un feedback bun, iar transmisia manuală pe motorul de 1,4 este precisă şi cu trepte etajate destul de scurt. Singurul lucru pe care nu l-am apreciat la Jazz este motorul de 1,2 litri, a cărui filosofie nu am prea înţeles-o, având în vedere că are doar 10 CP mai puţin decât cel de 1,4 şi chiar şi aşa face Jazz-ul mult mai leneş pe reprize. În plus, este simţitor mai zgomotos decât versiunile de 1,4, care sunt extrem de silenţioase până în 4.000 rpm.