Motorul diesel toarce normal, fără a te exaspera cu zgomotul specific maşinilor pe motorină, dar nici nu dă dovadă de o silenţiozitate extraordinară. La ralanti se comportă exact cum trebuie, acest lucru continuând şi după ce am plecat la drum. Micul dCi urcă destul de uşor în ture, iar cuplul maxim de 220 Nm îşi face simţită clar prezenţa pe la 1.800 rpm.
De asemenea, motorul dă dovadă de elasticitate chiar şi în apropiere de 1.000 rpm, nefiind necesar să retrogradezi tot timpul. Consumul declarat în fişa tehnică era de 3.8 urban, şi 3.3 extra-urban, însă pe hârtie tot timpul lucrurile au stat altfel. Nu ştim cum fac inginerii care le testează de le ies asemenea cifre, dar la noi lucrurile au stat mereu uşor diferit. Consumul mixt întregistrat în test a fost în jur de 5.0 la suta de km.
Să mergi cu noul Clio dCi prin oraş e o experienţă plăcută, singurul impediment este vizibilitatea uşor afectată de montanţii faţă foarte înclinaţi şi de cei din spate foarte groşi.
Direcţia oferă o impresie de sportivitate, dar nu necesită un efort mare la dozare, aşa încât manevrarea maşinii în parcările înguste e foarte facilă.
În ce priveşte suspensia, aceasta este confortabilă, înghiţind denivelările oraşului fără să crâcnească prea tare. Totuşi, la trecerea peste bumpere puntea spate e mai săltăreaţă, configuraţia simplistă a suspensiei spate spunându-şi cuvântul.
Un singur regret: pe virajele cu denivelări, puntea spate are tendinţa să „fugă”, deci ESP-ul intervine încetinind maşina în timp ce tu accelerezi mai tare, iar direcţia necesită corecţii, deoarece, chiar dacă e suficient de precisă, feedbackul e mai slab, nu ca la o maşină sportivă.
Per total, experienţa la volanul lui Clio dCi mi-a arătat o maşină confortabilă şi sigură, cu o doză destul de bună de dinamism, dar fără pretenţii de a fi în topul segmentului său ca sportivitate.
Şi, mai că era să uit de cireaşa de pe tort: sistemul de sonorizare BOSE. De ce să nu recunosc, l-am cam zdruncinat din temelii, cum ar veni. Vă pot spune cu mâna pe inimă că albumul lui Drake – More Life are nişte beat-uri atât de bune că-i cam face maşinii să-i tremure oglinzile. Dacă aveţi ocazia să testaţi o astfel de maşină şi ajungeţi la portbagaj, să nu vă speriaţi de o chestie aşezată într-o poziţie nefirească: aţi dat nas în nas cu subwoofer-ul.
În ce priveşte preţul, cel mai ieftin Clio este pe benzină cu motor 1,2 16V de 75 CP care costă 10.700 EURO cu TVA, fiind vorba despre versiunea de echipare LIFE. Un Clio precum cel din test depăşeşte 15.000 euro, ceea ce poate părea pentru unii cam mult. Însă maşina este susţinută de un foarte bun raport preţ/dotări, de un consum decent şi de performanţe oneste, cât mai ales de un look foarte proaspăt.