Drive test DS 4 Crossback – Surprize de la brandul premium al Grupului PSA
Pentru cei care nu ştiu, DS este brandul premium al Grupului PSA. Delimitarea de Citroen s-a făcut pentru oară la începutul lui 2009, ca sub-brand premium, DS fiind o abreviere de la Different Spirit sau Distinctive (deşi este evidentă referinţa la istoricul Citroën DS). Numele este o aociere de litere care în franceză se pronunţă déesse, însemnând zeiţă. Am condus această maşină, şi chiar dacă nu putem spune că este o „zeiţă” a maşinilor, are părţi multe părţi bune. Maşina de test a fost un diesel 2.0 BlueHDI de 180 CP şi 400 Nm conectat la o transimise automată cu 6 trepte.
În mod evident şi DS4 Crossback păstrează aceaşi linie futuristă prezentă pe toate modelele familiei DS. Cuvintele care caracterizează cel mai bine acest design al gamei sunt eleganţă şi agresivitate. Poate par două cuvinte total opuse, dar design-eri Citroen au reuşit să le facă să „lucreze” împreună.
Deşi împarte destul de multe cu C4, DS4 este altceva de la prima vedere. Şi nu mă refer aici la parfumul de coupe pe care au dorit francezii să-l imprime caroseriei sau la aerul de crossover. Diferenţa o fac detaliile, nivelul de finisare la exterior, nu îţi este ruşine să te afişezi cu DS4 indiferent de gradul de exotism al reuniunii la care iei parte.
Exclusivismul exteriorului este transpus şi la interior. Primul lucru care se remarcă odată ce ai „păşit” în habitaclul modelului DS4 este aerul exclusivist, de la ceasurile de bord, consola centrală şi butoanele de pe uşi, totul te duce cu gândul că te afli la bordul unei maşini care se vrea premium.
Descoperi relativ repede că poziţia la volan este destul de înaltă, poate prea înaltă. Persoanele de la peste 1.83 vor reproşa faptul că scaunul şoferului nu culisează mai mult spre spate. Şi parcă volanul este uşor cam mare, iar invazia de comenzi amplasate pe acesta rup puţin din eleganţa interiorului.
Pentru pasagerii din spate DS4 se dovedeşte a fi cu adevărat un coupe. Accesul este uşor anevoios datorită liniei descendente, iar dacă în faţă au luat loc persoane înalte atunci locurile spate vor fi comode doar pentru copii, la nivelul spaţiului pentru picioare. La drum vizibilitatea este bună. Cei de la Citroen se prea poate să fi descoperit muzica, sistemul audio oferă o experienţă auditivă cu mult peste medie.
Propulsorul… o bijuterie. Plin de caracter şi sunet. Dieselul trage viguros, iar transmisia automată se achita cu succes de „misiunile” pe care i le dai. Consumul a fost şi el o mare surpriză – 5.4 la suta de km, în regim mixt, în condiţiile în care în fişa tehnică era anunţat un consum de 4,3/ 4,4. Suspensia în mare parte se achită onorabil de sarcină, de a oferi o călătorie plăcută dar în acelaşi timp să nu ruineze o sesiune de condus sportiv.
Rafinamenul, exclusivismul şi nonconformismul, garnisite cu un confort la cele mai înalte cote, îşi cer preţul. Versiunea avută la test avea un preţ de 33,303 de mii de Euro. Din start este o sumă destul de mare pentru un model din segmentul compact care nu pot spune că impresionează prin ergonomie, spaţiu sau ţinută de drum. Alegerea poate fi justificată de gradul de exotism al siglei DS şi istoria din spate.
