Condusă în România: Jaguar F-Type. Factorul WOW

Aşadar, când am apăsat butonul de start al motorului, am simţit un fior şi imediat am înţeles rolul evacuărilor centrale, care la prima vedere mi se păruseră cam exagerate şi ”obraznice”. Jaguar F-Type pur şi simplu rage prin aceste evacuări încă de când porneşti motorul.

Un motor de bază care numai ”de bază” nu este, deoarece ”scoate” 340 CP dintr-un V6 de 3,0 litri, principalul ”vinovat” fiind un compresor mecanic, responsabil, de altfel, şi de un cuplu motor chiar impresionant. Ca un detaliu picant pentru cunoscători: capota motorului se deschide spre înainte, ca la vechile Dacii 1300…

Revenim în cockpit, unde, mai ales dacă maşina e decapotată, motorul duduie suficient de tare la ralanti, ba chiar se aud iregularităţi dinspre evacuări, ca şi cum ai fi într-o maşină de circuit. E clar, F-Type a fost făcut nu doar ca un magnet pentru priviri, ci şi pentru auz!

După ce pun în ”D” şi o iau din loc, îmi dau seama că marele atu al maşinii este excelenta cutie automată cu 8 trepte. Şi că marele neajuns este volanul cu o formă neconformă.

În primul rând, cutia automată schimbă foarte rapid, foarte lin şi se adaptează chiar bine stilului de condus. Adică, dacă nu te grăbeşti şi vrei să mergi relaxat, calculatorul central comandă schimbarea treptelor la turaţie mai joasă, de parcă n-ai fi într-o maşină sport, ci într-o limuzină de lux. Apoi, dacă vrei să creşti tempo-ul şi apeşi mai hotărât acceleraţia, în scurt timp creierul electronic îşi dă seama şi comandă schimbarea treptelor la o turaţie mai ridicată, deci ambianţa sonoră devine mai alertă.

Evident că am simţit impulsul să folosesc padelele, deoarece, având 8 trepte, cutia te lasă să te joci ca un copil cu motorul foarte elastic, iar retrogradările succesive, chiar şi la viteze nu prea mici, te propulsează într-un univers al rânjetelor, mai demonice odată cu apropierea acului turometrului de zona roşie. ”The Jag” is roaring!

Şi aici ajung în zona crepusculară: volanul. Iniţial pare cam mare, raportat la planşa de bord. Însă adevărul complet este că volanul lui F-Type e mare şi cu o priză neconformă pretenţiilor sportive (nu are acele umflături necesare la ”orele” 9 şi 15). Iar padelele sunt atât de apropiate de ”colac”, încât nu poţi strânge ferm volanul în mâini, dar nici nu e confortabilă utilizarea padelelor.

O scăpare pe care sper că britanicii o vor remedia cât de curând printr-un volan mai sportiv. În rest, însă, direcţia este fermă şi precisă, cu un bun feedback şi asigură încadrarea fără emoţii pe traiectorie în viraje.

Suspensia e tare, ca la o maşină sport, dar, din fericire, compromisul în materie de confort e suficient de bun, chiar dacă scaunele sunt mai tari. Doar pe denivelările mici se simte un fel de ţopăială, oarecum normală pentru caracterul sportiv al maşinii, mai ales dacă iau în considerare că maşina avea jante de 19 inci (opţionale, pentru 1.300 de euro).

Motorul îşi transmite puterea punţii spate, iar cavalcada de peste 300 CP e gestionată suficient de bine de transmisie, dar lucrurile ar fi stat mai bine dacă maşina beneficia de un diferenţial autoblocabil (care se regăseşte doar pe versiunile superioare de motorizare). Lucru evident când se comută în modul Dynamic

Moment în care F-Type îşi scoate ghearele şi devine nerecomandat fiţoşilor care nu au reflexe prea bune şi nu ştiu cu ce se mănâncă pilotajul. În schimb, pentru fanaticii adrenalinei, doctorii sigur vor recomanda F-Type. Dacă nu eşti atent, te ”muşcă” serios!

În modul Dynamic, cutia schimbă când turaţia ajunge foarte sus, iar controlul stabilităţii se mai ”relaxează”, astfel încât tendinţa punţii de a fugi în lateral apar chiar de la plecarea de pe loc. Ce să mai vorbim despre viraje, unde tot timpul trebuie să fii în priză şi să fii atent la dozarea acceleraţiei dacă nu vrei să-ţi fugă spatele pe neaşteptate.

De fapt, electronica intervine la momentul oportun, dar senzaţia că trăieşti periculos este la cote înalte, ambianţa sonoră contribuind din plin la tabloul sălbatic. Aici mai trebuie menţionat, totuşi, că evacuarea sport activă e doar opţională, însă merită să dai 1.500 de euro pentru micul buton care face maşina să urle pe un ton aşa de viril.

E interesant cum, în ciuda faptului că maşina e capabilă să-ţi confere doze serioase de adrenalină, sentimentul de siguranţă e şi el tot timpul resimţit. Pe lângă ”îngerii” electronici, aportul sistemului de frânare este şi el important, având discuri imense (de 18 inci pe faţă şi de 17 inci pe spate!) şi o rezistenţă chiar bună la oboseală în tempo ridicat pe viraje strânse.

Ca o concluzie, Jaguar F-Type demonstrează că poate fi o maşină foarte dinamică, nu doar pe hârtie – demarajul de 5,3 secunde pentru 0-100 km/h este foarte bun, fără discuţie, dar mai important este feelingul pe care le oferă maşina, în modul Dynamic devenind chiar năbădăioasă. Iar asta este exact ceea ce aşteptam de la un roadster Jaguar.

Singurul regret rămâne legat de volan, nepotrivit ca formă şi confort în acţionarea padelelor, în multe situaţii interacţiunea om-maşină fiind afectată destul de mult de această ”piesă” foarte importantă pentru orice şofer.

Dar mai există un lucru de natură să ridice semne de întrebare – vedem ce PE ULTIMA PAGINĂ

Pagini: 1 2 3 4