Citroen Grand C4 Picasso – test
Greu, extrem de greu de vorbit despre aceasta masina, pentru ca este un cocktail de “una calda, una rece”. Linia exterioara respecta indeaproape reteta de mai sus, partea frontala justificand apartenenta la familia C4, insa spatele sfarseste intr-o banalitate inexplicabila. Sa gasim totusi argumentul in ratiunile ergonomice care au decis ca masina sa adaposteasca 7 persoane? La interior povestea incepe si se sfarseste in fata, pe locurile rezervate soferului si pasagerului.
In cele din urma ajung sa ma impac cu timoneria cutiei – putina determinare & forta si se rezolva. Rulez linistit prin Bucuresti, mai trag cu ochiul in stanga si-n dreapta sa vad daca lumea se uita la masina, da, se uita, semn bun pentru noul C4 Picasso, dar un coleg de trafic se decide sa-mi taie calea. Sar pe frana! Unde e frana? Piciorul a ramas blocat in bord. Transpiratie, si inca una rece, pentru ca in fisa postului nu scrie ca pot “rupe” masinile luate la test. Piciorul drept s-a blocat in partea inferioara a bordului, lucru inacceptabil. Totul se termina insa cu bine, in cele din urma gasesc pedala de frana si reusesc sa scap basma-curata.
Ar trebui sa va mai spun ceva despre dozajul franelor: mare atentie, orice mangaiere a pedalei poate fi o surpriza neplacuta pentru colegul de trafic din spate, care se poate opri in dumneavoastra. Ceva de genul: atunci cand nimeresti pedala, asigura-te ca masina franeaza! Despre locurile din spate, in numar de cinci, pot spune ca exista. Cele trei locuri mediane ofera un spatiu meschin la nivelul umerilor, iar cele doua din “portbagaj” sunt bune pentru copii. In schimb, modularitatea este de nota 10. O masina plina de controverse, la fel ca artistul care i-a imprumutat numele.